Elemente evreiești în închinarea modernă

(Paul Wilbur, autor și lider de închinare)

„Mă poți ajuta cu o problemă?”, a fost modul în care un pastor a început conversația noastră. Tocmai încheiasem o conferință minunată în biserica lui din sudul Floridei. „O să încerc”, am spus cu o voce ezitantă. „Îmi plac toate expresiile de închinare”, a continuat el, „șofarul, steagurile, dansatorii, tamburinele… dar nu știu ce să fac cu toate acestea! Îmi doresc foarte mult să încorporez toate elementele autentice de închinare în slujbele noastre, dar trebuie să fie tratate decent și cu rânduială.”

***

ȘOFARE

... Unul dintre instrumentele readuse astăzi în sanctuar este șofarul sau cornul de berbec. Din punct de vedere istoric, acesta a fost un instrument folosit ca avertisment pentru luptă, chemare la adunare și pentru închinare. De asemenea, acest instrument este menționat în Scriptură că este folosit de Îngerul Domnului pentru a deștepta morții (1 Tesaloniceni 4:16) și pentru a-i aduna pe cei aleși dintre neamuri (Matei 24:31).

Cele mai scurte șofaruri sunt făcute din cornul unui berbec și au aproximativ 38 de centimetri lungime. Ne duc cu gândul la momentul când Avraam și Isaac se închinau pe munte și Dumnezeu le-a oferit berbecul prins în tufiș ca înlocuitor pentru viața lui Isaac (Geneza 22). Șofarul devine apoi o reamintire constantă a credincioșiei lui Dumnezeu că va împlini cuvintele pe care El le-a spus prin Avraam: „Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul pentru arderea-de-tot.” (Geneza 22:8) De fiecare dată când vedem sau auzim sunetul șofarului ar trebui să ne amintim de Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, care Își ține legământul cu toate generațiile!

***

TAMBURINE

... Tamburina este un instrument străvechi, regăsit în Grecia, Roma și Orientul Mijlociu. Este un membru al familiei de instrumente „de percuție” care sunt definite ca „grup de instrumente care produc sunet prin lovire, inclusiv tobe și chimvale”. Tamburina modernă seamănă cu un instrument persan numit tambur care înseamnă „lăută, tobă”. În Scriptură se mai numește și timpan și este folosită în moduri diferite. Tamburina este practic o tobă de mână care vine în multe dimensiuni și forme, dar era în mod tradițional rotundă, acoperită cu piele de animal pe o parte. La început, au fost adăugate câteva ziluri pe margine pentru un sunet suplimentar. Aceste ziluri sunt plăci rotunde de metal care arată ca niște chimvale în miniatură și sunt plasate paralel unul față de celălalt, astfel încât să se lovească atunci când instrumentul este scuturat sau lovit. În ultimul timp, unele tamburine moderne au mult mai multe ziluri și nicio piele, dar tot sunt niște instrumente foarte zgomotoase și impunătoare.

***

STEAGURILE

... Domnul Însuși ridică un steag peste propriul Său popor. De fapt, unul dintre numele legământului Său este Iehova Nissi, Domnul Steagul nostru! În Cântarea Cântărilor 2:4, steagul Lui de peste noi este dragostea; în Psalmul 60, El dă poporului Său un steag al adevărului care să fie înălțat de către cei ce se tem de El. În Psalmul 20:5, citim: „Atunci noi ne vom bucura de biruința ta și vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru.” Steagurile stabilesc limite, fac declarații, stabilesc un scop și stârnesc emoții. Ele pot fi expresii foarte puternice de laudă și închinare atunci când sunt folosite în mod corespunzător sub ungere. Amintiți-vă că ungerea nu este un cuvânt spiritual înfricoșător fără definiție reală, ci mai degrabă este puterea sau capacitatea de a îndeplini o sarcină inspirată de Duhul. Dacă suntem de acord că există o ungere pentru a predica (Isaia 61:1), pentru a cânta cu vocea sau la un instrument, și pentru a învăța Cuvântul lui Dumnezeu, atunci aș spune că există și o ungere pentru a sluji înaintea Domnului și poporului Său cu steaguri!

LĂUDAȚI-L CU DANSUL!

... Când, unde, cum și dacă dansul este chiar potrivit, ce fel, câte, cât de des, ce trebuie sau nu purtat; toate acestea și multe altele sunt puse în discuție când vine vorba de acest subiect. Deci... după părerea mea, singura părere care merită auzită este opinia Domnului! În Psalmul 149:2-3, regele David declară: „Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut, să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor! Să laude Numele Lui cu jocuri, să-L laude cu toba și cu harpa!”

... Dansul este o slujire a bucuriei și a libertății atunci când este sub conducerea oamenilor care au chemare. Deci, fie că slujirea se limitează la cei care s-au antrenat, fie că se extinde la întreaga congregație, poporul să-L laude prin dans!