Ierusalim - cetatea lui Dumnezeu - de Jurek Schulz
Ierusalim înseamna «cetatea/întemeierea/ temelia pacii». Acest nume se afla de la înfiintarea cetatii în contradictie cu realitatea, deoarece nici un alt oras din lume nu are un nume atât de controversat. Exact din acest motiv acolo este necesara «pacea». Suntem chemati sa ne rugam pentru pacea Ierusalimului, deoarece orasul reprezinta o zona de conflict: «Rugati-va pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc sa se bucure de odihna. Pacea sa fie între zidurile tale si linistea în casele tale domnesti» (Psalmul 122,6-7).
Cetatea împaratului misterios Ierusalimul este mentionat pentru prima oara în Geneza 14,18. Acolo Avraam s-a întâlnit cu Melhisedec, împaratul Salemului (în urma cu aproximativ 4000 de ani). În acea vreme, Salemul facea parte din teritoriul Canaanului, care era la rândul lui o provincie a imperiului faraonilor din Egipt.
Cetatea împaratului David Pâna în vremea lui David (în urma cu aproximativ 3000 de ani), cetatea Ierusalim nu a fost cucerita de israeliti, ci s-a aflat sub conducerea iebusitilor. David a cucerit-o însa si i-a acordat o mai mare importanta (vezi 1 Cron. 11,4-7.9; 2 Sam. 5,6-10). Deoarece ea nu facea parte din teritoriul nici unei semintii a poporului Israel, cetatea a fost ideala pentru a fi numita capitala, pentru a conferi întregului popor o noua identitate. Ulterior David a adus la Ierusalim chivotul legamântului, cu capacul ispasirii (vezi 2 Sam. 6; 1 Cron. 13-15).
Cetatea Dumnezeului celui viu În anul 967 î.Cr., împaratul Solomon a construit Templul din Ierusalim ca loc al întâlnirii omului cu Dumnezeul cel viu. La dedicarea festiva a Templului citim ca Dumnezeu Însusi S-a legat într-un mod unic de cetate: «Ierusalimul l-am ales, pentru ca în el sa locuiasca Numele Meu si pe David l-am ales sa domneasca peste poporul Meu Israel» (2 Cron. 6,6, cititi si 2 Cron. 5,11-14; 6,5; 7,11.12.15). Prezenta lui Dumnezeu a umplut Templul. Iata ce face Ierusalimul atât de special si de ce este el deosebit de toate celelalte orase din lume.
Cetatea centrului evreiesc Perioada de prosperitate a Ierusalimului a atins apogeul în timpul lui David si Solomon, în urma cu aproximativ 3000 de ani. De atunci Ierusalimul este nucleul culturii, traditiei si religiei evreiesti. Cu toate ca cetatea a fost distrusa de 17 ori, ea a ramas permanent în amintirea poporului evreu, oriunde s-ar fi aflat acesta.
Si în perioada post-biblica, Ierusalimul a reprezentat o tinta arzatoare pentru poporul evreu. Pesahul, cea mai importanta sarbatoare din iudaism, se încheie în fiecare an cu urarea: «Anul viitor la Ierusalim!» Chiar si în cea mai frumoasa zi din viata, ziua nuntii, oamenii se gândesc la Ierusalim când sparg cu piciorul un pahar.
Aceasta actiune simbolica este facuta în amintirea distrugerii Templului din Ierusalim. Cetatea necredinciosiei si a înfrângerii În anul 586 î.Cr., Ierusalimul a fost cucerit de trupele babiloniene ale lui Nebucadnetar. Cetatea a fost darâmata, iar centrul ei spiritual, Templul Domnului, a fost distrus în totalitate. Ieremia L-a întrebat plin de durere pe Dumnezeu: «L-ai lepadat Tu de tot pe Iuda si a urât sufletul Tau atât de mult Sionul? Pentru ce ne lovesti, asa ca nu mai este nici o vindecare pentru noi?» (Ier. 14,19).
Dumnezeu nu i-a mai ajutat din cauza pacatelor lor, astfel ca S-a îndepartat de Ierusalim, cetatea ramânând fara aparare. Ierusalimul a fost distrus din cauza vinovatiei sale în fata lui Dumnezeu (vezi Ier. 14,17-22; 15,1). Raspunsul Lui a fost: «Cine sa aiba mila de tine, Ierusalime, cine sa te plânga? Cine sa mearga sa te întrebe de sanatate? M-ai parasit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mâna împotriva ta si te nimicesc; sunt satul de mila» (Ier. 15,5-6).
Cetatea dorului evreiesc Ierusalimul a ramas însa centrul dorului evreiesc. Profetul Daniel, care a fost deportat în Babilon, nu si-a putut uita patria. Iata cum se ruga el: «Asculta dar, acum, Dumnezeul nostru, rugaciunea si cererile robului Tau si, pentru dragostea Domnului, fa sa straluceasca Fata Ta peste Sfântul Tau Locas pustiit! Pleaca urechea, Dumnezeule, si asculta! Deschide ochii si priveste la darâmaturile noastre si la cetatea peste care este chemat Numele Tau! Caci nu pentru neprihanirea noastra Îti aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurarile Tale cele mari» (Dan. 9,17-18).
Cetatea lui Mesia Ierusalimul a fost locul în care Mesia a predicat, a fost rastignit, a înviat si S-a înaltat la cer, dar si locul unde El Se va întoarce, dupa cum a prezis, la sfârsitul vremurilor (cititi în acest sens Zah. 14,1). Ierusalimul a devenit locul de nastere al primei biserici mesianice evreiesti si zeci de mii de evrei au venit la credinta în perioada urmatoare. Ierusalimul a fost si locul din care vestea buna a mântuirii s-a raspândit în întreaga lume. De 2000 de ani cetatea este calcata în picioare de neamuri Domnul Isus a vorbit în mod profetic despre viitorul Ierusalimului (vezi Luca 19,41-48; 21,25).
Distrugerea acestuia a avut loc în anul 70 d.Cr. Au murit atunci peste 1,1 milioane de evrei, iar 100.000 au fost deportati ca sclavi la Roma. Dupa ce Ierusalimul a fost darâmat, împaratul Hadrian a construit o cetate tipic romana, cu un templu al lui Jupiter în locul Templului închinat Domnului. Cetatea a primit un nou nume – Aelia Capitolina. Evreilor li s-a interzis sa intre în cetatea lor, sub amenintarea pedepsei cu moartea. Si tara Israel a primit un nou nume – Palestina.
Din secolul al IV-lea pâna în al VII-lea, Ierusalimul a devenit crestin si loc de pelerinaj. Peste tot au aparut biserici, sanctuare si manastiri.
În anul 638, cetatea a fost supusa de islam. În anul 691 aici a fost construit Domul Stâncii, iar în anul 715 moscheea al-Aqsa («moscheea îndepartata», conform Surei 17,2).
De atunci Ierusalimul, care a primit numele «al-Quds» (Sfânta), a devenit al treilea oras sfânt al islamului, dupa Mecca si Medina. Ierusalimul s-a aflat timp de aproape 1900 de ani sub stapânirea diferitelor popoare.
Chiar si dupa înfiintarea statului Israel (în anul 1948) au mai trecut câtiva ani pâna când Ierusalimul a ajuns din nou sub autoritatea evreilor (în 1967). Anul acesta se împlinesc 40 de ani de când centrul Ierusalimului îi apartine Israelului.
Ramâne valabil Cuvântul profetic: «Sionul zicea: „M-a parasit Domnul si m-a uitat Domnul!“ Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pântecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip. Iata ca te-am sapat pe mâinile Mele si zidurile tale sunt întotdeauna înaintea ochilor Mei» (Isaia 49,14-16).
Cetatea avertismentului divin Au expirat promisiunile lui Dumnezeu? Va fi Domul Stâncii darâmat, dupa cum asteapta unii evrei si crestini, pentru ca astfel Templul evreiesc sa fie reconstruit pentru a treia oara? Va fi construit un Templu evreiesc lânga Domul Stâncii? Va ramâne totul neschimbat, asa cum este astazi, si anume evreii cu Zidul Plângerii, iar musulmanii cu Domul Stâncii? Este astazi locul acesta, în care cândva se afla Templul, nesemnificativ pentru Dumnezeu?
Dumnezeu Însusi a spus urmatoarele despre locul Templului: «Daca va veti abate, daca veti parasi legile si poruncile Mele pe care vi le-am dat si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va închinati înaintea lor, va voi smulge din tara Mea, pe care v-am dat-o, voi lepada de la Mine casa aceasta pe care am închinat-o Numelui Meu si o voi face de pomina si de batjocura printre toate popoarele. Si cât de înalta este casa aceasta, oricine va trece pe lânga ea va ramâne încremenit si va zice: „Pentru ce a facut Domnul asa tarii si casei acesteia?“Si se va raspunde: „Pentru ca L-au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, care i-a scos din tara Egiptului, pentru ca s-au alipit de alti dumnezei, s-au închinat înaintea lor si le-au slujit; iata de ce a trimis peste ei toate aceste rele“» (2 Cron. 7,19-22).
Problema determinanta a Ierusalimului este una spirituala, fiind legata de relatia personala a locuitorilor cetatii cu Dumnezeul Creator, care S-a întrupat în Mesia si a intrat în istorie ca «Împarat al iudeilor». Cei care cauta adevarata pace a Ierusalimului nu Îl pot evita pe Dumnezeu (vezi Matei 23,39). Pâna sa se ajunga la pacea propriu-zisa, Ierusalimul va avea parte de si mai multa presiune (vezi Zah. 12-14).
Noul Ierusalim – cetatea prezentei divine Ierusalimul va fi apogeul a tot ceea ce este nou, a tot ceea ce Domnul va realiza în viitor. Ierusalimul este simbolul si personificarea credinciosiei lui Dumnezeu în lucrarea Lui de mântuire pentru omenire. Noul Ierusalim va fi centrul prezentei lui Dumnezeu (vezi Apoc. 21,1-5; Zah. 2,14-17).
Prezenta Lui va face cu adevarat din Ierusalim «cetatea pacii». Ierusalimul va deveni centrul pacii pentru toti oamenii. Atunci se va împlini scopul care i-a fost destinat dintotdeauna (cititi în acest sens Zah. 14).
Publicat cu aprobarea lui Jurek Schulz: www.amzi.org
Sursa: revista Stiri din Israel, martie 2013, Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii