
De ce rugăciunea și îndoiala nu se amestecă | de Joyce Meyer
Rugăciunea este o parte vitală a relației noastre cu Dumnezeu și este un mare privilegiu, nu o obligație. Când te gândești cu adevărat la asta, este uimitor să știi că Dumnezeul care a creat totul și știe totul, dorește să venim la El cu îndrăzneală – prin Hristos – pentru a avea o relație cu El.
Evrei 4:16 spune: „Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Este atât de important pentru noi să avem încredere în dragostea lui Dumnezeu și să știm cu adevărat că El este milos și ne vede neprihăniți datorită a ceea ce Isus a făcut pentru noi (2 Corinteni 5:21). Dacă nu facem asta, ne vom strădui să avem încredere că El ne aude rugăciunile și că vrea să ne ajute.
Adevărul este că Dumnezeu știe totul despre noi – părțile bune și părțile mai puțin bune. El ne iubește necondiționat, vrea să aibă o relație cu noi, și să împlinească fiecare nevoie din viața noastră. Imperfecțiunile noastre nu au nimic de-a face cu capacitatea și dorința Lui de a răspunde rugăciunilor noastre.
Cu toate acestea, o piedică comună în calea rugăciunii este îndoiala, iar atunci când o experimentăm, este pentru că ne concentrăm asupra noastră – asupra slăbiciunilor și a greșelilor noastre. Cheia este să continuăm să ne concentrăm pe Dumnezeu, să avem încredere în El că ne va da înțelepciune și discernământ, astfel încât să știm ceea ce trebuie să credem și ce să facem. Iacov 1:5 spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”
Adevărata înțelepciune vine de la Dumnezeu și El vrea să ne-o dea nouă „cu mână largă și fără mustrare”, adică ne dă mai mult decât suficient, iar „fără mustrare” înseamnă că, deși ne aflăm într-o încurcătură creată de noi, putem totuși să mergem la Dumnezeu, și El ne va ajuta.
Asta nu înseamnă că El nu ne va corecta, nu ne va învăța și nu ne va instrui atunci când am făcut o greșeală. Ca orice părinte care își iubește copiii, El ne disciplinează pentru că ne iubește și vrea ceea ce este mai bun pentru noi. Însă când trecem prin necazuri, El nu alege să ne ajute sau nu în funcție de performanța noastră. Dragostea Lui este necondiționată.
Iată un exemplu pentru a demonstra ceea ce vreau să spun: dacă fiul meu ar avea probleme cu bătăușul din cartier, și ne-ar chema pe tatăl lui și pe mine să-l ajutăm, nu l-am ajuta doar dacă și-a făcut toate treburile acasă. Ar fi ridicol dacă l-am auzi strigând după ajutor, dar mai întâi am verifica lista pentru a vedea dacă a făcut tot ceea ce trebuia să facă înainte de a interveni.
În calitate de părinți, nu refuzăm să ne ajutăm copiii pentru că ei nu fac totul corect, perfect sau așa cum vrem noi să facă tot timpul. Dumnezeu este Tatăl nostru, și El știe că nu suntem perfecți. El vrea să fie implicat în fiecare parte a vieții noastre. Haideți să nu ne îndoim niciodată de asta!
Când ne îndoim de Dumnezeu, suntem la jumătatea de drum între a crede și a nu crede - suntem ipocriți. Dar 1 Corinteni 2:16 spune că putem trăi cu mintea lui Hristos. Cu alte cuvinte, putem învăța să gândim așa cum gândește Dumnezeu, astfel încât să nu fim conduși de mintea cărnii, „care este simț și rațiune fără Duhul Sfânt” (Romani 8:6 Biblia amplificată).
Iacov 1:6 (Biblia amplificată) spune că atunci când venim la Dumnezeu pentru înțelepciune, aceasta trebuie să fie în credință „fără șovăire (fără ezitare, fără îndoială). Căci cel care se șovăie (ezită, se îndoiește) este ca un val în mare, care este suflat încoace și încolo și aruncat de vânt.” Acest lucru nu înseamnă că nu vom simți vreodată îndoială, dar atunci când o facem, putem ști cum să îi facem față.
Uneori, când predic, mă îndoiesc că împărtășesc mesajul „corect”, în funcție de modul în care oamenii par să-mi răspundă. Atunci trebuie să am încredere în Dumnezeu și să-mi spun: „M-am rugat pentru asta. L-am căutat pe Dumnezeu legat învățătură și nu voi fi ipocrită. Am încredere în Dumnezeu!”
Vreau să vă încurajez să-I vorbiți lui Dumnezeu de dorințele din inima voastră și apoi să rămâneți în credință pentru ca El să facă voia Lui. Aveți încredere în El și în Cuvântul Său, indiferent de ceea ce simțiți, ce spun oamenii sau care sunt circumstanțele voastre. Singurul lucru care contează cu adevărat este ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, și veți depăși îndoiala, punându-vă credința în El de fiecare dată când vă rugați.
- - - - - - - -
Alte articole de Joyce Meyer găsești aici: https://alfaomega.tv/joyce-meyer/articole
Despre viața spirituală găsești mai multe materiale aici: https://alfaomega.tv/viata-spirituala