Rugăciunea, viața noastră

(Aurelian și Emilia Barbu, Biserica „Dunamis” - București)

Aprofundarea relației cu Dumnezeu îi conduce pe creștini la recunoașterea nevoii de schimbare a vieții de rugăciune, de împuternicire a Duhului Sfânt, la noi dimensiuni ale rugăciunii făcute în acord cu voia Lui și care să își atingă ținta. Când există foame și sete după Dumnezeu, poporul Domnului va avea revelația mijlocirii.

Pastorul Aurelian Barbu, de la Biserica „Dunamis” din București, îi încurajează, prin exemplul personal, pe cei care se gândesc că au nevoie de un dar special pentru a se ruga.

„Nu îmi plăcea să mă rog”

Eram deja slujitor al lui Dumnezeu, eram pastor baptist și, efectiv, nu îmi plăcea să mă rog. Adică mă rugam deoarece știam că trebuie, dar trebuia să-mi fac liste, să mă gândesc și, ce era mai greu, mi se terminau cuvintele în câteva minute. Să predic, era bine, să ajut oamenii sau să dau sfaturi pastorale, era totul în regulă, dar să mă rog spuneam că nu e darul meu. Acum înțeleg că nu trebuie să ai un dar, ci trebuie să fii acolo cu inima și Duhul Sfânt lucrează. Asta a durat câțiva ani de zile, de când am intrat în lucrare până în 2005-2006. În perioada aceea, am citit o carte a fratelui Buni Cocar, care și el fusese pastor baptist și am avut încredere. El vorbea despre umplerea cu Duhul Sfânt, despre daruri, minuni, despre vindecări și am zis: „Doamne, dacă așa ceva mai există, dacă e adevărat, ajută-mă și pe mine, călăuzește-mă, dă-mi și mie”. Pot să vă spun că de acolo s-a declanșat minunea.

„Am auzit vocea Domnului”

Dumnezeu a făcut un context la un moment dat în care, efectiv, am auzit vocea Domnului care m-a trimis la o evanghelizare. Înainte să fiu sunat, cu câteva secunde, am auzit o voce care mi-a spus: „Du-te, acceptă”. Nu aud voci de obicei, am fost totdeauna sănătos din punct de vedere psihic și emoțional, și când am auzit vocea, m-am speriat. M-a sunat un pastor și am auzit a doua oară vocea care mi-a spus: „Du-te, acceptă”. Și pastorul respectiv m-a rugat să merg la o evanghelizare tot într-o biserică baptistă, nimic deosebit. M-am dus, am predicat și eu, dar mie nu-mi plăcea să mă rog, ci preferam să se roage pastorul gazdă sau altcineva, iar eu să zic amin. În momentul când a terminat predica, fără să-mi propun, mă aud spunând: „Haideți să ne ridicăm fraților la rugăciune”, și am realizat că nu mai pot da înapoi.

„Și rugăciunea a curs”

Biserica s-a ridicat în picioare, am început să mă rog, iar din momentul acela s-a schimbat ceva. Repet, era o seară de evanghelizare organizată de o biserică baptistă, undeva în județul Teleorman. În momentul acela n-am știut ce am pățit. Când m-am așezat jos, mi se loveau genunchii unul de altul pentru că așa de mare a fost puterea aceea care a venit peste mine. Nu mă recunoșteam. Și rugăciunea a curs, n-a trebuit să mă gândesc ce să mă rog. Eu, nefiind obișnuit cu lucrarea Duhului Sfânt, nu știam ce am pățit.

Soluția lui Dumnezeu

Așadar, cei care doresc să intre în slujirea de rugăciune, nu este o tehnică, nu sunt abilități, ci, pur și simplu, umplerea cu Duhul Sfânt, îmbrăcarea în putere sau botezul cu Duhul Sfânt, este soluția lui Dumnezeu. Pentru mine asta a fost soluția. Oricine dorește să-L slujească pe Dumnezeu în rugăciune, să ceară mai întâi să fie umplut cu Duhul Sfânt și apoi va curge și rugăciunea, și autoritatea, și credința, și tot ceea ce avem nevoie, pentru că toate vin de la El, de la Dumnezeu.

Slujirea în Casa de Rugăciune București

Casa de Rugăciune București este găzduită de Biserica „Dunamis”, dar ideea nu este să fie doar o parte din biserică, ci noi ne-am dorit ca ea să crească și să fie un nucleu comun pentru capitală și România, unde mai multe biserici sau mijlocitori să poată veni să-și aducă slujirea, să-și pună în negoț darul. Tot în contextul acesta organizăm din când în când diferite maratoane unde invităm mai multe biserici și sunt straje de câte două ore oferite fiecărei biserici, în care există un timp de închinare, de laudă prin cântare și apoi un timp de mijlocire. De asemenea, la Casa de Rugăciune au mai fost de-a lungul timpului biserici care au venit și au slujit, au luat o strajă sau o zi pe săptămână din cele cinci zile disponibile.

În Casa de Rugăciune sunt mai multe fațete ale slujirii prin rugăciune, și anume: proclamarea în autoritate, mijlocirea insistentă, rugăciunea în baza unor revelații profetice și închinarea care aduce și revelație profetică.

Motive de rugăciune

În Casa de Rugăciune București ne rugăm pentru Biserica lui Hristos, pentru ca Biserica Ortodoxă să fie trezită. Ne rugăm pentru bisericile evanghelice, ca Dumnezeu să smulgă duhul de religiozitate și legăturile lui de peste mulți credincioși care nu pot să pătrundă mai adânc tocmai din cauza formelor. Ne rugăm pentru bolnavi, pentru persoane care sunt în nevoie. Ne rugăm pentru bisericile mesianice, pentru Israel, și nu neapărat pentru zona politică, ci pentru ca planul lui Dumnezeu pentru Israel să se împlinească și ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Ne rugăm pentru ca Biserica lui Hristos să fie trezită, revitalizată, să-și împlinească chemarea prin puterea Duhului Sfânt, prin „dunamisul” lui Dumnezeu, cu semne și minuni. Ne rugăm pentru misionari, pentru casele de rugăciune și pentru țările persecutate. Revenind la România, ne rugăm pentru Guvern, pentru autorități, pentru administrațiile locale, pentru justiție, pentru legi.

Au fost  lucruri specifice legate de partea legislativă, au fost diferite proiecte, aș spune  nefavorabile creștinilor, indiferent de culoare confesională, legate de familie, iar Dumnezeu a întârziat sau a oprit anumite lucruri și chiar a ridicat voci din contextul ortodox care s-au opus.

Ne rugăm pentru Guvern, pentru Parlament, ne rugăm pentru persoanele care sunt puse acolo, ca Dumnezeu să ridice oameni cu caracter, cu credincioșie. Ne rugăm pentru eradicarea corupției.

Emilia Barbu, în afara slujirii în Biserica „Dunamis” și în Casa de Rugăciune București, este consilier școlar și este la curent cu provocările pe care le au copiii și adolescenții în aceste vremuri, dar și părinții lor.

Provocările copiilor și adolescenților în aceste vremuri

Copiii se refugiază în lumea telefoanelor, a tabletelor, televizoarelor sau a jocurilor de tot felul. Când ajung acasă după orele de curs sunt singuri, până la venirea părinților de la serviciu. În loc să își ocupe timpul cu rezolvarea temelor sau chiar cu jocuri în aer liber, cu plimbări, ei sunt prinși de această tehnologie. Lucrul acesta a dus la o scădere a comunicării și relaționării, ceea ce este foarte trist. Copiii nu știu să mai relaționeze unul cu celălalt și de aici apar și scenele de violență în școli, de comunicare agresivă. Ar trebui ca părinții să fie mai implicați în controlul timpului. Am observat din practica de consiliere că părinții vin așa de obosiți de la muncă încât consideră că nu mai pot să facă față și provocării de a fi părinte. Și copiii au venit și mi-au spus că mama sau tata n-au timp de ei. Dacă nu primește atenție, copilul nu mai vine spre părinte, dar se duce spre celălalt grup social, prietenii de la școală.

Un alt pericol este internetul care le oferă acces spre site-uri nepotrivite pentru vârsta lor, cum sunt cele de pornografie. Pentru noi este un semnal extraordinar de important să înțelegem că educația sexuală trebuie făcută acasă, de părinți. Haideți să vorbim deschis despre un lucru care nu e tabu. Este extrem de necesar copiilor să înțeleagă că se confruntă cu lucrurile acestea și să știe cum să reacționeze. Iar în zona familiilor creștine este ca o rușine să deschizi subiectul ăsta. De ce să fie rușine? Pentru că dacă n-află de la noi ca părinți, o să afle de la copii. Și dacă problemele nu sunt rezolvate la vârstă mică, ele ajung să fie rezolvate probabil ulterior, dar de cele mai multe ori nu se rezolvă până la căsătorie. Tinerii se căsătoresc și lucrurile acestea încep să afecteze familia și te întrebi de ce se întâmplă. Sigur că nu e târziu niciodată să fie rezolvate problemele, mai ales în zona pornografiei, dar intervine rușinea care este un impediment ce îi ține pe mulți captivi.

Rugăciunea părinților pentru copii

Am auzit o predică a unui pastor și el vorbea la un moment dat despre care este momentul potrivit în care să începem să ne rugăm pentru copiii noștri. Un părinte l-a întrebat când ar trebui să se roage pentru copilul lui care avea unul sau doi ani. Și pastorul a zis: „Deja este târziu. De când l-ai avut în mână, trebuia să începi să te rogi.” Știu că sunt părinți care au înțeles importanța rugăciunii și a mijlocirii și se roagă încă de când copilul este în burtica mamei. Fiica noastră avea câteva luni când am început să mă rog pentru ea, să proclam Cuvântul lui Dumnezeu peste ea. Am rostit versete de binecuvântare, și o fac și acum. Este important să ne susținem copiii în rugăciune și să fim conștienți că rugăciunea noastră, a părinților, este ca un zid, ca un scut pentru ei. Și asta am făcut, asta fac și văd rezultatele. Avem un copil de 14 ani care Îl urmează pe Dumnezeu și care este aproape de El, și mă rog să fie și mai aproape de El în consacrare și în sfințenie.

Fragmente extrase din emisiunile „Puterea rugăciunii” la care au fost invitați soții Aurelian și Emilia Barbu.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 16, nr. 1), din ianuarie - martie 2026, cu tema „Rugăciunea, prioritate în viața creștinului”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista