Oameni captivi in propriile lor suflete

Captivi, oameni legaţi, oameni cu inima zdrobită… unde se află ei? Nu sunt asemenea copacilor din pădure? Nu sunt ei pretutindeni în jurul nostru?

Cine sunt ei ? Sunt credincioşii blocaţi prin legăturile oprimării, ale bolii, ale disperării şi ale morţii. Se simt copleşiţi şi epuizaţi şi au renunţat cu desăvârşire la a cunoaşte pacea şi prezenţa lui Dumnezeu în vieţile lor. Se mulţumesc cu pastile calmante cu efect instantaneu şi au învăţat să tolereze vârtejul gândurilor şi suferinţa mentală. Se luptă pentru acomodare, dar au renunţat la orice cucerire.

Ei sunt cei pe care îi iubim, necredincioşii, cei pierduţi. Suntem noi toţi, oridecâte ori suntem legaţi prin minciună şi ţinuţi sub controlul celui rău.

Timpul este scurt, iar necesitatea urgentă. Mulţi dintre noi suntem închişi în limitele propriilor noastre vieţi, incapabili de a face voia Domnului. Ne simţim frustraţi din cauza noastră şi faţă de Dumnezeu. Ne simţim condamnaţi, abandonaţi şi lăsăm neîndeplinită lucrarea Împărăţiei: salvarea celor pierduţi.