Donează     Rugăciune       TV LIVE                          

Cum intră demonii?

Sunt diferite căi prin care demonii intră în vieţile noastre. Devenind familiari cu acestea, noi putem preveni şi împiedica intrarea lor.

1. ÎN TIMPUL SARCINII

Duhurile rele sunt transmise adesea de la părinţi la copil, chiar înainte ca acesta să fie născut.

În timp ce mă rugam într-o zi pentru eliberarea unei mame, copilul ei în vârstă de trei luni care se afla cu noi în cameră, a început să plângă din ce în ce mai tare. Acest lucru se întâmplă adesea. Duşmanul încearcă să distragă atenţia celor care se roagă, întărâtându-i pe copii. De obicei, eu încerc să nu mă las distras, dar de data aceasta am simţit călăuzirea să mă rog pentru acel copil. Am simţit prezenţa duhurilor de respingere şi am început să poruncesc acestora să plece. Copilul a căscat tare şi în mod repetat, spre surprinderea mamei, în timp ce duhurile plecau. Ea nu-şi mai văzuse niciodată copilul căscând în felul acesta.

Ar putea să pară ciudat, ca un copil de trei luni să aibă duhuri de respingere, în special în cazul unuia care s-a născut într-o familie bună, cu părinţi care l-au iubit şi s-au bucurat de naşterea lui. Dar în acest caz, mama era aceea care avea legături de respingere, iar duhurile au fost transmise copilului pe când acesta se forma în pântecele ei.

Vreau să spun că în zilele noastre, mai mult ca oricând, majoritatea copiilor care se nasc în lume, sunt deja demonizaţi. Părinţii necredincioşi pot acţiona prea puţin sau deloc pentru aîmpiedica această transmitere, pentru că vieţile lor se află sub dominaţia Dumnezeului acestei lumi. Această transmitere poate fi împiedicată în cazul copiilor cu părinţi creştini, doar dacă părinţii la rândul lor sunt liberi de orice legătură demonică, sau dacă aceştia ştiu cum să stea împotriva lucrărilor duşmanului. Am văzut foarte puţini părinţi până acum în această situaţie. Nu vreau să spun că orice problemă a părinţilor va fi transmisă obligatoriu copiilor lor, dar ce pot spune este că anumite duhuri din domeniile cu probleme ale părinţilor, le vor fi transmise cu siguranţă.

Aţi observat vreodată cum anumite slăbiciuni, păcate şi boli sunt transmise de-a lungul unei linii genealogice? Aceasta este exact ceea ce  Dumnezeu spune că se va întâmpla când oamenii îi vor întoarce spatele: „…căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor care mă urăsc.” (Exod 20:5)

Legăturile demonice sunt transmise din generaţie în generaţie. Astfel, avem: legături de duşmănie, mânie, boli fizice sau mentale, necredinţă şi aşa mai departe. Dacă strămoşii au fost implicaţi în diferite forme de vrăjitorie, va exista cu siguranţă o legătură demonică moştenită. Noi avem tendinţa să acceptăm slăbiciunile familiale ca pe ceva cu care trebuie să trăim. Auzim deseori remarci precum: „Tatăl tău era aşa şi tot la fel era şi bunicul tău.”, „Ea are temperamentul mamei ei.”, sau „Epilepsia există în familie de câteva generaţii”. Există de asemenea legături demonice la nivel naţional – anumite trăsături care sunt transmise din generaţie în generaţie.

Într-o seară, în cadrul unei întâlniri cu nişte prieteni creştini, Duhul Sfânt a început să reverse deodată o ungere de eliberare în timp ce ne închinam Domnului. I-am încurajat pe cei care nu erau atinşi de ungerea eliberării să se roage pentru cei care erau. Ca răspuns la cererea mea, o tânără studentă s-a rugat pentru persoana de lângă ea. Dar, ea însăşi a început să aibă anumite manifestări, în timp ce se ruga pentru aceea persoană. A fugit afară din cameră având dificultăţi de respiraţie şi a căzut la pământ pierzându-şi cunoştinţa. După ce am încercat să o trezim dar fără succes, am adus-o înapoi în sala unde aveam întâlnirea şi ne-am adunat cu toţii în jurul ei începând să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru puterea şi prezenta Lui, dar ea tot nu şi-a recăpătat cunoştinţa. Shirley a continuat să se roage pentru ea la sfârşitul întâlnirii, iar în cele din urmă tânăra şi-a revenit. După ce a fost eliberată, ea ne-a spus că un duh i-a vorbit, spunându-i că numele lui era decepţie, că vine de la bunicul ei şi că nu are de gând să plece.

Această tânără avea un trecut în care credinţa ei oscilase în repetate rânduri. La un moment dat, noi chiar credeam că îşi va pierde complet credinţa. Ceva din interiorul ei a încercat deseori să o înşele şi să o tragă înapoi. Era un duh transmis pe cale generaţională, provenind de la bunicul ei. Astăzi, ea este puternică şi sigură în credinţa ei.

Duhurile astfel transmise nu îşi încep imediat lucrul în viaţa acelei persoane. Înainte de a se manifesta,ele pot rămâne inactive pentru mulţi ani. De exemplu, un duh de infidelitate poate fi transferat unui copil încă din pântecele mamei sale, dar nu se va manifesta până la maturitate când va încerca să rupă fidelitatea în relaţia de căsătorie.

Un creştin ce avea responsabilităţi de conducere a venit la mine căutând un sfat. Când ne-am rugat, eu am descoperit că el avea duhuri de demenţă, şi împreună ne-am adresat duhului pe nume, am legat şi am zdrobit acea legătură puternică. În timp ce făceam aceasta, duhurile s-au manifestat, distorsionându-i faţa şi contorsionându-i trupul în modurile cele mai groteşti pe care le-am văzut vreodată. Faţa lui arăta ca aceea a unui om complet nebun, saliva îi curgea din gură, iar mâinile şi braţele îi erau strâmbe şi tremurau. El nu putea să-şi relaxeze faţa nici chiar atunci când aveam câteva clipe de răgaz în timpul acestei lupte spirituale. Ulterior, el mi-a povestit că în familia mamei sale existau cazuri de deficienţă mentală. Chiar el însuşi, deşi părea un om normal din exterior, avea în interior un potenţial de demenţă gravă. Duhurile rele aşteptau în stare latentă ocazia potrivită pentru a-şi îndeplini lucrarea.

Noi suntem separaţi din punct de vedere legal faţă de lucrurile rele transmise de strămoşii noştri, când suntem născuţi din Duhul lui Dumnezeu. Noi devenim făpturi noi în Cristos. Nu mai suntem în moştenirea lui Adam, ci în moştenirea lui Cristos. Uneori, când Duhul Sfânt mă călăuzeşte, mă rog astfel: „Doamne, rupem această legătură. Rupem orice legătură moştenită până la a treia şi a patra generaţie. Acest credincios nu mai este în Adam, ci în Cristos. Puterea păcatului a fost ruptă. Noi suntem făpturi noi în Cristos. Orice duh rău, care ai venit pe cale genealogică, îţi zdrobim chiar acum puterea.”

În timpul unei întâlniri când ne rugam pentru eliberare, am fost călăuzit de Duhul Sfânt să rup puterea duhului de nebunie moştenită de la a treia şi a patra generaţie. Fără nici o avertizare, două persoane au fost aruncate de pe scaunele lor, una dintre ele fiind aruncată chiar în rândul din spatele celui pe care stătea. Demonii s-au manifestat imediat fiind speriaţi şi umpluţi de frică, iar legăturile adânci şi ascunse ale demonilor au fost atinse prin Duhul Sfânt de către degetul lui Dumnezeu.

Am spus că demonii intră deseori când un copil se formează în pântecele mamei. O altă cale prin care demonii intră este însăşi naşterea. Naşterea este traumatizantă pentru unii noi-născuţi, in special cazul naşterilor prin intervenţii instrumentale. Se pare că demonii caută să jefuiască, să ucidă şi să distrugă un fiu al lui Adam chiar din primele momente când acesta vine pe lume. Ei profită de orice situaţie cu putinţă să-şi îndeplinească planurile demonice.

Nu trebuie să ne fie teamă ca părinţi sau să ne simţim vinovaţi de ceea ce poate am transmis copiilor noştri. Nu îngăduiţi duşmanului să aducă autocondamnare, ci din contră, folosiţi adevărul pentru a-l învinge. Să înaintăm cu insistenţă spre eliberare, rugându-ne atât pentru noi cât şi pentru copii noştri. Haideţi să întrăm în binecuvântările moştenirii lui Cristos de pe Calvar, unde El a zdrobit din punct de vedere legal puterea lui Satan asupra rasei umane. Să declarăm legăturilor demonice moştenite pe cale genealogică, că eliberarea noastră a fost plătită prin Sângele preţios al lui Cristos, şi că prin credinţă, noi suntem acum în Cristos, în Împărăţia luminii, iar lucrurile vechi s-au dus. (2 Corinteni 5:17)

2. PRIN PĂCAT

Dacă noi, ca şi credincioşi sau necredincioşi, ne dăm unui păcat, oferim prin aceasta demonilor, dreptul legal de a câştiga controlul asupra vieţii noastre în domeniul acelui păcat, indiferent de natura păcatului: resentiment, mânie, imoralitate sau orice altceva. Există consecinţe grave pentru persistenţa in păcat.

În jurul vieţilor noastre există un zid de protecţie când noi ascultăm de Dumnezeu, dar când nu Îl ascultăm, se face o spărtură în acel zid.

Iov era un om neprihănit, cu teamă de Dumnezeu, stătea departe de păcat, având un zid de protecţie în jurul lui, ceea ce îl împiedica pe Satan să se atingă de el. Chiar Satan îi spunea lui Dumnezeu: „Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este a lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acopăr ţara.” (Iov 1:10)

În Isaia capitolul 5, naţiunea lui Israel este asemănată cu o vie în care Dumnezeu a plantat viţe bune, şi în jurul căreia El a ridicat un gard şi un zid de protecţie. Dar Israel a păcătuit, I-a întors spatele lui Dumnezeu şi s-a abătut de la poruncile Lui. Ca urmare Dumnezeu a spus: „…îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.” (Isaia5:5-6)

Când zidul de protecţie este dărâmat sau când doar o mică fisură se face în zid, atunci li se permite duhurilor rele să intre să-şi îndeplinească lucrarea de distrugere. Viaţa creştină nu este un joc. Noi nu ne putem juca cu păcatul sau cu demonii.

În capitolul 6 din Romani ni se spune că atunci când cedăm în faţa păcatului, noi devenim robi ai păcatului. Un sclav nu are putere să se elibereze, el trebuie să-şi asculte stăpânul. Atunci când ne dăruim păcatului, noi deschidem uşa puterilor demonice ca acestea să intre în viaţa noastră şi să ne înrobească prin acel păcat. Sau dimpotrivă, noi putem să ne dăruim neprihănirii, devenind astfel slujitorii lui Dumnezeu. Noi suntem cei care alegem să fim robi ai păcatului sau slujitorii lui Dumnezeu.

În capitolul 28 din Deuteronom ni se vorbeşte de numeroase binecuvântări şi blesteme. Doar patrusprezece versete din totalul celorşaizeci şi opt ale acestui capitol ne descriu binecuvântările care vor veni peste poporul lui Dumnezeu prin ascultarea poruncilor Domnului. Umblarea în căile lui Dumnezeu deschide uşa binecuvântărilor Lui. Acestea fiind: onoare, belşug, rodnicie, victorie, sfinţenie, sănătate, etc.

Dar următoarele cincizeci şi patru de versete ale aceluiaşi capitol ne arată blestemele care vor veni peste poporul lui Dumnezeu prin neascultare. Aceste blesteme sunt numeroase şi includ: înfrângerea din partea duşmanului, orice fel de boli şi suferinţe, pierderea minţii, destrămarea familiilor, foamete, frică, disperare şi aşa mai departe. Când noi ne jucăm cu păcatul, intrăm sub influenţa blestemului. Faceţi-vă timp să citiţi acest capitol.

Un grup de adolescente creştine au fost ispitite să facă ceva despre care ştiau că este rău, una dintre fete zicându-le: „Haideţi să facem acest lucru. Dumnezeu este un Dumnezeu al iertării, iar după ce vom face acest păcat, Îi putem cere să ne ierte.” Ce atitudine ridicolă şi nepăsătoare! Câta lipsă de pocăinţă! Din fericire, acele fete nu au dus la îndeplinire ceea ce intenţionau, una dintre ele, mărturisindu-ne mai târziu acest incident.

Există trei motive pentru care eu aleg să nu păcătuiesc:

A. frica de Domnul

B. principiul (legea) semănatului şi a seceratului

C. păcatul oferă terenul legal intrării demonilor.

A. FRICA DE DOMNUL

Eu cred că acesta este motivul meu cel mai sincer. Eu Îl iubesc pe Domnul, Îl cinstesc şi doresc să-I fiu pe plac, având un sentiment sfânt de veneraţie faţă de măreţia şi puterea Lui.

„Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.” (Proverbe 8:13)

B. SEMĂNATUL ŞI SECERATUL

Există un principiu divin al semănatului şi al seceratului, valabil atât în lumea fizică, cât şi în lumea spirituală. Când locuiam în Australia, într-o zonă unde se cultiva grâul, de multe ori număram în mod voit câte boabe de grâu erau spice. Odată, am numărat opt sute de boabe de grâu produse dintr-un singur bob de grâu.

Când semănăm, vom secera. Noi vom secera doar ceea ce am semănat şi vom secera chiar mai mult decât am semănat. În lumea fizică pot fi multe eşecuri când se strânge recolta, dar niciodată în lumea spirituală. Pot exista cazuri când, aparent, noi nu secerăm, dar putem să fim siguri că secerişul va veni în cele din urmă. În lumea fizică, unele seminţe cum ar fi ridichea,aduc roadă într-un timp foarte scurt, în timp ce altor seminţe le este necesar luni sau chiar ani până avem o recoltă. Acelaşi principiu este valabil şi în lumea spirituală: secerişul nostru poate fi imediat, mai târziu sau continuu.

Principiul semănatului şi al seceratului nu este doar unul negativ. Dacă noi semănăm seminţe bune prin activităţi zilnice, în dragoste şi neprihănire, atunci vom avea şi un seceriş bun; pentru că vom secera ceea ce am semănat, vom secera chiar mai mult decât am semănat.

„Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit! Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.” (Galateni 6:7-8)

În 2 Samuel capitolul 24 ne este relatată întâmplarea cu David când acesta a păcătuit împotriva lui Dumnezeu prin numărarea poporului Israel. Când Ioab, cel care a încercat să-l convingă pe David să nu facă numărătoarea, s-a întors cu rezultatul numărătorii, inima lui David s-a tulburat şi: „…a zis Domnului: Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!” (versetul 10) Cu toate că Domnul l-a iertat pe David, acel păcat a adus un mare seceriş pentru Israel: şaptezeci de mii de oameni au murit. (versetul 15)

Principiul semănatului şi a seceratului este valabil indiferent cât de spirituali suntem. De fapt, cu cât ne îndepărtăm mai mult de lumină, cu atât va fi judecata mai mare.

Pentru că am amintit de David, ştim cu toţii care a fost secerişul lui în urma relaţiei de adulter cu Batşeba (2 Samuel 11). Un singur act de adulter l-a condus la înşelăciune, crimă, şi la o recoltă mare şi îndelungată de pedepse. Profetul Natan a fost instrumentul prin care Domnul a dezvăluit păcatul lui David, dar numai după ce David s-a condamnat pe sine însuşi, prin judecarea faptei pe care omul bogat a comis-o împotriva săracului care nu avea decât un miel. David a zis, „…Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte. Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta, şi n-a avut milă.” (2 Samuel 12:5-6)

Cu siguranţă, David a secerat de patru ori mai mult decât a semănat:

1. „Acum niciodată nu se va depărta sabia din casa ta…” versetul 10

2. „Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta…” versetul 11

3. „Şi voi lua supt ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia.”versetul 11

4. „Fiul care ţi s-a născut (de la Batşeba) va muri.” versetul 14

Capitolele care urmează ne dezvăluie consecinţele îngrozitoare ale păcatului lui David, pe măsură ce cuvintele de mai sus s-au împlinit. Domnul i-a iertat păcatul (versetul 13) datorită pocăinţei lui, promiţându-i că nu va muri; cu toate că era iertat, David a trebuit totuşi să secere consecinţele păcatului său.

C. TEREN LEGAL PENTRU DEMONI

Voi puteţi trece prin toate etapele religioase ale neprihănirii, vă puteţi induce în eroare păstorul pe care îl aveţi sau prietenii, dar dacă din proprie voinţă continuaţi să păcătuiţi, atunci aveţi deasupra uşii casei voastre o invitaţie pentru noii chiriaşi.Aceasta zice: „AVEM CAMERE LIBERE”. Biblia ne previne să nu oferim nici un loc diavolului. „…şi să nu daţi nici un prilej diavolului.” (Efeseni 4:27)

În Ioan capitolul 5, Îl vedem pe Isus vindecând un bărbat care era bolnav de treizeci şi opt de ani. După ce Isus l-a ridicat în picioare, El a dispărut în mulţime, dar mai târziu, Isus îl găseşte pe cel ce l-a vindecat în templu şi i-a zis: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.” (versetul 14) Versiunea amplificată a Noului Testament spune mai clar: „Opreşte-te din a mai păcătui, dacă nu, ţi se va întâmpla ceva mai rău”

Păcatul nu are doar consecinţe fizice ca în acest caz, ci şi unele mentale, emoţionale şi spirituale.

Înainte de a mă întoarce din toată inima la Cristos aveam un limbaj murdar. În timpul anilor de liceu aveam reputaţia unui om curat, unul care nu aprecia istorisirile murdare şi remarcile indecente ale colegilor mei de şcoală. Eram respectat pentru această poziţie. Dar după şase luni petrecute în marina comercială, limbajul meu a ajuns atât de obscen, încât atunci când eram pe ţărm în prezenţa altora, chiar şi camarazii mei marinari se simţeau deseori stânjeniţi. Am ajuns într-o astfel de stare, încât uneori nu eram conştient ce vorbeam. Expresiile murdare curgeau din mine. Când am venit la Cristos, această problemă a continuat la nivelul gândurilor, chiar dacă vorbirea mea se schimbase. M-am luptat ani de zile împotriva cuvintelor de blestem şi înjurăturilor din mintea mea, care mă făceau să mă simt extrem de vinovat. Aceste gânduri veneau în special în momentele când eram implicat în activităţi spirituale cum ar fi închinarea. Când în cele din urmă, am realizat că sursa acelor gânduri era de natură demonică, am reuşit să încep să îmi curăţ mintea. Într-o zi, în timpul unei lupte spirituale, Domnul mi-a stimulat memoria şi mi-a arătat momentul când primul din aceste duhuri au intrat în viaţa mea.

Când eram copil şi mă jucam cu alţi copii în curtea unui vecin, am fost provocat să înjur, strigând cât puteam de tare. Presiunea celor din jurul meu era mare şi, în cele din urmă, am cedat, încălcând astfel educaţia părinţilor, dar mai rău, încălcându-mi propria conştiinţă. Simţindu-mă deosebit de vinovat, m-am întors acasă fiind sigur că am fost auzit de părinţii mei. Dar nu a fost aşa. Deşi nu am mai înjurat din aceea zi până am ajuns marinar, totuşi acel act al păcatului a deschis uşa duhurilor de vorbire murdară. Acestea au aşteptat apoi cu răbdare, până când au putut să se manifeste în libertate. Alte duhuri s-au alăturat acestora dintâi, formând împreună o legătură demonică în acest domeniu. Cât de ridicol este să credem că putem păcătui, dar fără să suferim.

O prietenă ne-a cerut să ne rugăm pentru problema ei legată de obezitate. Ea era soţia unui fermier şi petrecea mult timp în bucătărie pregătind mâncarea pentru soţul ei şi pentru oamenii care lucrau la fermă. Dar nu se putea abţine din a gusta în continuu din mâncare. Ca urmare, ea s-a îngrăşat atât de mult, încât nu-i mai erau bune hainele. În timp ce discutam împreună, am descoperit că problema ei începuse datorită păcatului de mândrie şi critică.

Soţia pastorului ei era o femeie supraponderală care nu-şi putea controla apetitul. În timp ce aceasta mânca lacomă la o sărbătoare a bisericii, prietena noastră şi-a bătut joc de ea în inima ei, fiind mândră pentru că ea se putea abţine de la mâncare. Ea a fost copleşită din acel moment de pofta pentru mâncare şi s-a trezit mâncând peste măsură. A fost eliberată după ce a renunţat la duhul de lăcomie şi foarte curând a revenit la greutatea ei normală.

Vorbind cu ea, am descoperit de asemenea că nu era botezată în apă, cu toate că Domnul îi vorbise cu trei ani în urmă în legătură cu aceasta. Ea şi-a mărturisit această neascultare ca păcat şi în săptămână următoarea a fost botezată în apă. În timpul botezului, ea a experimentat o nouă eliberare interioară. Ascultarea aduce întotdeauna binecuvântări.

Una din cele mai obişnuite modalităţi prin care se oferă teren legal duşmanului este prin păstrarea neiertării şi a resentimentelor în inima noastră. Indiferent care îţi este păcatul, pocăieşte-te! Pentru binele tău, pocăieşte-te! Alege să umbli în lumină. Noi trebuie să ne dorim să umblăm zilnic aproape de Isus, oricare ar fi preţul pentru aceasta. Iar dacă nu facem acest lucru, preţul va fi şi mai mare.

3. PRIN CRIZE EMOŢIONALE

Demonii profită de orice perioadă de criză. Chiar fără să păcătuiască,o persoană poate fi copleşită şi ajunge sub o legătură demonică, prin simplu fapt că nu a ştiut cum să-şi păstreze echilibrul în timpul unei suferinţe.

O persoană care a fost aproape de înec, ar putea fi legată de frica de apă; o persoană care a fost atacată de câini, s-ar putea deschide faţă de frica de câini; o persoană care a avut un accident de maşină, s-ar putea deschide faţă de frica de condus; o persoană care a pierdut pe cineva iubit, s-ar putea deschide faţă de duhurile de amărăciune; un copil lăsat singur în casă, s-ar putea deschide faţă  de duhurile de singurătate; o persoană care suferă din cauza unei boli grave, ar putea să fie copleşită de un duh de moarte. Viaţa este plină cu momente de criză mai mari sau mai mici. Dar libertatea sau robia noastră sunt determinate de modul în care trecem prin aceste momente.

În timp ce mă rugam după cum simţeam că sunt călăuzit de Domnul pentru ruperea legăturilor de peste cei aflaţi la o întâlnire pentru eliberare, soţia unui pastor care se afla în primul rând, experimenta o mare eliberare. Am putut să discern că eliberarea era în domeniul de frică. Puţin mai târziu, m-am îndreptat către ea şi am fost călăuzit în Duhul Sfânt spre legăturile de frică faţă de tunete. Ea ne-a spus la sfârşitul acelei întâlniri că primele ei amintiri din perioada copilăriei erau acelea în care mama ei o ţinea în braţe, ascunzându-se amândouă sub pat, în timpul unei furtuni cu tunete. Mama ei era împietrită de frică din cauza tunetelor şi a fulgerelor de afară.Acea copilă nu păcătuise, dar nu a fost protejată în momente de criză, iar demonii au profitat de aceasta.

V-am împărtăşit deja despre aceea criză majoră din viaţa mea de la vârsta de şase ani, care a avut un impact negativ asupra personalităţii mele. Am avut nevoie de multă eliberare de sub puterea duhurilor care au intrat în viaţa mea la acel moment. Au existat de asemenea şi alte incidente pe care Domnul mi Le-a descoperit în timp ce mă învăţa cum să mă eliberez.

De obicei, comedia provoacă o parte sensibilă din mine. Fiind copil, miau plăcut mult personajele Stan şi Bran, iar în măsura posibilităţilor, am vizionat toate filmele lor. Savuram glumele lor în hohote de râs. Totuşi, îmi amintesc că într-un film, eroii mei erau urmăriţi de crocodili, fiind prinşi într-o peşteră. Eram prea mic să pot face faţă acestei traume emoţionale. Am părăsit în fugă sala de cinema şi m-am aşezat tremurând pe trotuar. Acum realizez cum acel incident a permis ca frica să pună mai mult stăpânire peste viaţa mea.

Părinţi, vă indemn ca, fără să fiţi prea grijulii, să-I protejaţi totuşi pe copiii voştri, în special pe cei mai mici. Milioane de copii permit demonilor să intre în viaţa lor în timp ce vizionează programele de televiziune. În timp ce vizioneazăscene de violenţă şi lipsă de respect faţă de autoritate, fiind de acord cu ceea ce văd, ei se deschid pentru duhurile din aceste domenii. Alţii se sperie şi sunt legaţi de duhuri de frică, aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Să nu ne fie teamă de duşman, dar să fim conştienţi de strategiile lui. Viaţa nu este un joc sau un parc neşfârşit de distracţii. Noi suntem în RĂZBOI!

O altă cauză a traumelor emoţionale la copii (şi la adulţi) sunt poreclele. O zicală veche care zice: „Băţul si pietrele pot să îmi rupă oasele, dar poreclele nu mă vor răni niciodată”, nu este adevărată. Când un copil sau un adult este poreclit sau ironizat, dacă el nu ştie ce protecţie are în Isus, atunci el va fi rănit şi va fi vulnerabil în faţa duhurilor de respingere, dezamăgire, eşec, etc. Poreclirea continuă a unei persoane sau excluderea ei din anumite activităţi poate duce la răni care vor oferi acces liber duşmanului. De asemenea, critica permanentă poate avea acelaşi efect.

Când suntem într-o situaţie de criză, noi ar trebui să ne aţintim privirea înspre Domnul Isus, fiind conştienţi de ceea ce demonii vor încerca să facă şi să menţinem cu tărie mărturia victoriei în mijlocul presiunilor. Când duşmanul a câştigat teren, noi ar trebui să-l mustrăm cu înţelepciune şi să ne eliberăm.

4. PRIN IGNORANŢĂ

Se întâmplă prea adesea ca demonii să între în vieţile noastre prin ignoranţă. Necunoscând tacticile acestor puteri care ni se opun şi nevăzându-i cu ochii noştri fizici, noi putem trăi ignorând existenţa acestor demoni. Un tânăr slujitor al Evangheliei a venit într-o zi să ne ceară sfatul. În timp ce căutam un răspuns din partea Domnului, noi am simţit călăuzirea să rupem legăturile de depresie şi auto-compătimire. Acesta ne-a mărturisit ulterior că obişnuia să tragă draperiile de la camera unde stătea pentru a crea o atmosferă de obscuritate, alegea o muzică morbidă şi apoi se întindea pe podea lăsându-se cuprins de sentimente de auto-compătimire. El s-a deschis acestor duhurile rele prin ignoranţa sa.

În timp ce ne rugam pentru o altă femeie bolnavă, am descoperit un duh al morţii. În momentul când am mustrat acel duh, ea a căzut la pământ şi a fost eliberată. Ea m-a întrebat când a intrat acest duh în viaţa ei. Pentru că nu ştiam ce să-I răspund, i-am sugerat să-şi deschidă inima în faţa Domnului şi probabil va primi răspunsul. Apoi, a venit la mine câteva zile mai târziu şi mi-a spus că a primit răspunsul căutat. Tatăl ei murise în urmă cu cinci ani şi la câteva zile după moartea acestuia, plângând copleşită de durere, şi-a dorit moartea. Datorită ignoranţei, a permis accesul duşmanului în viaţa ei printr-o mărturisire negativă.

Ori de câte ori sunt descoperite duhuri de moarte în viaţa cuiva, eu întreb aceea persoană dacă s-a gândit sau şi-a dorit vreodată să moară. Dacă acest lucru este adevărat (ceea ce se întâmplă în multe cazuri), atunci eu conduc aceea persoană într-o rugăciune de renunţare la acele cuvinte sau atitudini şi îi spun să-L declare pe Isus ca fiind viaţa ei, să aleagă să trăiască şi să-L urmeze pe Isus care este învierea şi viaţa; iar în cele din urmă, îi cer persoanei respective să se lepede de duhul de moarte.

Dacă cineva are un duh de moarte nu înseamnă că aceea persoană este moartă. Ci mai degrabă, acea persoană are în viaţa ei un duh care va încerca să-i scurteze firul vieţii. Acest duh de moarte va fi asociat de obicei cu alte duhuri, cum ar fi cel de infirmitate sau de sinucidere.

Este normal să fim îndureraţi când moare o persoană iubită şi nu este nimic rău în aceasta. Dar este foarte important să avem armura lui Dumnezeu şi să ne păstrăm protejaţi când pierdem pe cineva. Demonii care se aflau în persoana decedată vor căuta un locaş nou. Locul cel mai apropiat care îl caută este în membrii familiei, şi deseori ei găsesc o uşă deschisă din pricina durerii excesive cauzate de moartea acelei persoane. În momente de stres, noi trebuie să fim conştienţi de tacticile duşmanului şi să ne sprijinim pe puterea de susţinere a lui Dumnezeu.

Pe vremea când eram profesor la o şcoală creştină, am participat la înmormântarea bunicii unui elev. Mama acestuia, fiind copleşită de durere, a început să ţipeîn mod necontrolat şi atât de tare, încât membrii familiei au trebuit să-i vină în ajutor. Mi-a părut rău pentru ea, deoarece ştiam ce se întâmpla în lumea nevăzută.

Duşmanul profită de ignoranţa noastră. Să fim conştienţi de aceasta, pentru ca el să nu se poată furişa în viata noastră.

5. PRIN GREŞEALA PĂRINŢILOR

Copiilor le este oferită protecţie într-o familie creştină, unde soţul şi soţia trăiesc împreună în armonie în faţa Domnului, având o influenţă plină de dragoste asupra copiilor. Părinţii trebuie să creeze în familie o atmosferă în care pacea şi dragostea să fie din abundenţă şi copiii să se simtă în siguranţă. Copiii trebuie să fie învăţaţi şi instruiţi în căile lui Dumnezeu.

Efeseni 6:4 spune taţilor: „…creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului”. Cuvintele greceşti pentru „mustrare” şi „învăţare” s-ar putea traduce prin „învăţare prin cuvânt” şi „învăţare prin fapte”.

Părinţii au responsabilitateade a împlini poruncile lui Dumnezeu cu privire la copiii lor. Ei au posibilitatea, prin sârguinţa lor, să-şi protejeze copiii lor de multe probleme şi să-I ferească de infiltrarea demonilor.

Îmi aduc aminte de ajutorul oferit unui tânăr care era tulburat de frica de a fi atacat. El şi-a dezvoltat această frică văzându-l pe tatăl său bătând-o mereu pe mama lui. De fiecare dată când cineva din apropierea lui îşi ridica braţul, el se retrăgea imediat speriat, luând o poziţie de apărare, chiar dacă nimeni nu intenţionase să-i facă ceva rău. Aceasta era o legătură demonică provocată de o greşeală a părinţilor.

Recent, am fost martor la o criză excesivă de furie a unui copil, datorată faptului că el nu reuşea să se impună asupra celorlalţi copii. Tatăl creştin a intervenit, dar a permis copilului să-şi continue accesul de furie fără să ia vreo măsură de disciplinare, deşi copilul provoca deranj oamenilor din jur. Tatăl părea complet neajutorat. Copilul era cel care avea controlul asupra situaţiei, şi nu tatăl lui. Cred că acest părinte era depăşit de situaţie. El ar fi trebuit să adopte o atitudine fermă, care să oprească manifestarea copilului, învăţându-l pe acesta să nu mai facă astfel de lucruri şi să obţină din partea copilului un răspuns potrivit. Duhurile de mânie, gelozie şi altele pot intra în viaţa cuiva în momente ca acestea. Când mă rugam pentru oameni mai în vârstă să fie eliberaţi de astfel de duhuri, am văzut demonii manifestându-se prin crize de nervi sau isterie.

Stările tensionate între părinţi, cuvintele critice şi jignirile, neacordarea de grijă sau atenţie şi multe astfel de situaţii negative vor expune un copil în faţa pericolului atacului şi infiltrării demonilor. Există disponibilă multă literatură ajutătoare despre familia creştină, pe care părinţii ar fi înţelept să o citească.

6. PRIN IMPLICAŢII ÎN OCULTISM

O persoană se pune singură în pericol când se identifică deliberat sau din curiozitate cu oricare din formele de ocultism. Scriptura ne spune clar să nu ne implicăm în ocultism şi ne înştiinţează care sunt consecinţele în Deuteronom capitolul 18, versetele 9-14:

După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care săşi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.”

Ghicitoria este căutarea unei revelaţii din alte surse supranaturale decât Duhul Sfânt. Vrăjitoria sau magia neagră îi afectează şi aduce sub control pe oameni prin folosirea descântecelor, a blestemelor, hipnozei, vrăjilor, muzicii, drogurilor, etc.

Dacă tu ai fost implicat în oricare din formele de ocultism, trebuie să mărturiseşti acest lucru Domnului şi să renunţi la orice duh rău care a intrat în viaţa ta prin acea implicare. A păşi în lumea ocultă înseamnă a începe colaborarea cu Satan şi scopurile lui. Cei care au fost implicaţi adânc în ocultism, au de dus lupte mari pentru a deveni complet liberi.

Cartea Leviticului ne oferă de asemenea avertizări ferme împotriva implicării în ocultism: „Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”(Levitic 19:31)

„Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morţi şi la ghicitori, ca să curvească după ei, Îmi voi întoarce Faţa împotriva omului aceluia, şi-l voi nimici din mijlocul poporului lui.” (Levitic 20:6)

Activităţile oculte au devenit „la modă” în zilele noastre. Practici care erau cândva dezaprobate şi făcute în secret, acum sunt expuse în mod deschis invitând şi atrăgând în capcană pe cei neavertizaţi. Cărţi şi obiecte oculte pot fi cumpărate în librării şi oameni de toate vârstele sunt înşelaţi şi duşi în eroare, departe de adevărul şi viaţa care pot fi găsite doar în Cristos. Noi trebuie să rupem orice legătură şi să ne îndepărtăm atât de persoanele, cât şi de lucrurile care fac parte din acest domeniu.

În Fapte capitolul 19, citim despre aceia care s-au întors la Cristos de pe căile ocultismului: „Mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească şi să spună ce făcuseră. Şi unii din cei ce făcuseră vrăjitorii, şi-au adus cărţile, şi le-au ars înaintea tuturor: preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi.” (Fapte 19: 18,19)

Chiar dacă nu am fost implicaţi în mod voit în practici oculte, totuşi cărţile şi obiectele legate de ocultism din casele noastre ne pot aduce sub o anumită influenţă satanică. Vizitând nişte prieteni creştini într-o seară, am simţit în casa lor o prezenţă demonică. Apoi am observat în colţul camerei lor de odihnă multe suveniruri şi obiecte de cult din Papua Noua Guinee, legate de ritualuri demonice. Atunci am devenit conştient că sursa prezenţei demonice simţite era în acele obiecte. Câteva zile mai târziu după acest incident, le-am împărtăşit familiei respective sentimentele mele, încurajându-i să distrugă acele obiecte. Ei s-au hotărât împreună că aceasta ar fi fost cea mai bună decizie şi au înlăturat acele obiecte din casa lor. Imediat s-a simţit că s-a ridicat o greutate care plana asupra căminului lor de aproape douăzeci de ani, iar membrii familiei au experimentat o libertate lăuntrică nouă.

Mulţi creştini îşi aduc acasă diferite suveniruri când se întorc din vacanţele lor sau din bazele de misiune, fără să-şi dea seama că acele fetişuri şi sculpturi de idoli sau animale la care unii oameni se închină, sunt asociate cu duhuri rele. Trebuie să distrugem şi să rupem orice legătură cu aceste lucruri.

Domeniul vrăjitoriei este mult mai extins decât îşi imaginează mulţi oameni. Acesta cuprinde tot ceea ce încearcă să-i controleze pe oameni, manipulându-i să facă orice vrei tu, prin puteri spirituale, altele decât Duhul Sfânt. Se poate ca un părinte să-şi domine copilul, un soţ să-şi domine soţia sau un pastor să-şi domine biserica, fără ca aceştia să fie conştienţi că încercarea lor de a ţine situaţia sub control permite accesul altor puteri spirituale diferite de cea a Duhului Sfânt. Există o putere şi o conducere stabilită de Dumnezeu care trebuie să fie exercitată, dar noi nu trebuie să trecem peste responsabilităţile hotărâte de Dumnezeu, cooperând cu activităţi demonice. Atunci când noi depăşim aceste responsabilităţi intrăm în domeniul vrăjitoriei.

Cunosc o femeie creştină de vârstă mijlocie, care locuieşte în aceeaşi casă cu părinţii creştini. Încă din copilărie, mama ei a dominat-o şi o domină şi acum în acum în aşa măsură, încât ea este incapabilă să trăiască fără „mama”, nereuşind să se căsătorească şi să trăiască o viaţă normală. Ea se află sub o dominaţie puternică, nefiindu-i permis să se maturizeze. Mama acestei femei poate fi numită vrăjitoare, deşi, fără îndoială ar fi îngrozită dacă ar fi confruntată cu o asemenea învinuire.

A fost o perioadă în viaţa noastră când am fost membri unei biserici dominate de un pastor bine intenţionat. Neavând ungerea Duhului Sfânt, el făcea totul prin „puterea lui”, impunându-şi standardele legaliste de sfinţenie. Ca urmare a acestui fapt, se simţea o greutate peste întreaga biserică şi mulţi dintre membri acelei comunităţi trăiau în frică din cauza dominaţiei lui puternice pe care o exercita în numele lui Dumnezeu. Plecam întotdeauna într-o atmosferă de descurajare după întâlnirile duminicale şi nu pot să-mi amintesc dacă am fost vreodată zidit spiritual de slujirea lui. În mod inconştient, acest pastor a permis accesul forţelor demonice în slujirea lui, rezultând moarte spirituală în loc de viaţă spirituală.

Este posibil ca cineva să se afle sub dominaţia unei persoane sau a mai multor persoane cu care a avut relaţii sexuale ilegale în trecut. Noi ne-am rugat pentru eliberarea multor persoane aflate sub astfel de stăpânire. Aceste legături fie că împiedicau dezvoltarea unor relaţii normale şi sănătoase în căsătorie, fie că împiedicau acea persoană să înceapă o prietenie care să se finalizeze prin căsătorie.

Dacă suntem vinovaţi că am dominat pe cineva, trebuie să ne pocăim de acest păcat şi să cerem eliberarea de toate forţele demonice care au acţionat prin noi. Avem nevoie de înţelepciune din partea lui Dumnezeu pentru a şti cum să acţionăm cel mai bine, mai ales atunci când sunt implicaţi membri din familie.

Să ne rupem de orice legătură cu lumea ocultă, pentru a nu permite duhurilor rele să ne lege. Noi aparţinem Împărăţiei Luminii şi suntem chemaţi să umblăm în lumină.

Material extras din cartea „Creștine, eliberează-te!” de Graham Powell, carte care tratează eliberarea unui creștin din puterea celui rău. Comandă cartea de aici, iar DVD-ul care conține 4 seminarii de aici.

Informatiile publicate pe site-ul alfaomega.tv (text sau video) pot fi preluate de alte publicatii, site-uri si bloguri online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ spre pagina de pe site-ul nostru. Orice abatere de la aceste norme constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si o vom trata ca atare.

Alfa Omega TVSusține publicarea materialelor creștine

Dacă v-a plăcut acest articol și doriți să citiți mai multe articole de acest gen, dați click aici pentru a afla despre modalitățile prin care ne puteți ajuta. Dorim să ajungem la cât mai mulți oameni cu mesajul Evangheliei, dar nu putem face aceasta fără ajutorul vostru! Ajutați-ne financiar să continuăm!

x
x

GDPR - avem nevoie de acordul tău pentru a putea să-ți trimitem materiale

Dacă ești abonat la revistă sau la newsletterul nostru, trebuie să știi că nu ți le mai putem trimite, decât dacă primim un acord explicit de la tine, conform legislației GDPR. Durează câteva secunde să ne dai acordul. alfaomega.tv/acord
Alfaomega.tv folosește cookies. Info și setări: Politica Cookies. Politica confidențialitate.