
Mantuirea si pacatul (1)
Inapoi | Inainte |
A. Mântuirea şi păcatul
Diavolul nu pierde nici o ocazie de a-şi promova cauza sau de a-şi cere drepturile.
Duşmanul profită de controlul pe care l-a dobândit asupra strămoşilor, pentru a dezvolta o întăritură a răului în copii. Nici chiar pentru noile făpturi în Cristos, acele uşi nu sunt închise în mod automat. Diavolul nu-şi închide prăvălia şi nu slăbeşte întăriturile pe care şi le-a fixat în vieţile noastre doar pentru că „am fost mântuiţi”, după cum nici un şobolan nu ar pleca din casa în care locuieşte doar pentru că aceasta a fost cumpărată de către un rege. Deşi mântuirea face ca activităţile diavolului în viaţa noastră să devină, pentru prima oară ilegale, el totuşi va continua să-şi facă lucrarea şi să-şi ducă la îndeplinire planurile atâta timp cât i se permite.
B. Noile făpturi şi mântuirea automată
Din nefericire nu putem arunca păcătoşii într-o maşină de spălat a mântuirii, pentru a-i scoate de acolo strălucitori, adevăraţi sfinţi. Îi putem scoate sfinţi, dar strălucitor de curaţi, nu prea. Apostolii ne dau câteva exemple puternice de comportament neadecvat după salvare. Isus I-a spus lui Petru să îşi întărească fraţii după ce aceştia vor fi convertiţi Mântuirea nu este un răspuns uşor sau o rezolvare rapidă a problemelor din viaţă. A-I cere lui Isus să intre în vieţile noastre pentru a ne elibera de întăriturile întunericului constituie o declaraţie de război, nu de pace. Mântuirea înseamnă să te naşti în familia lui Dumnezeu. Naşterea nu îţi aduce educaţia, ci posibilitatea de a fi educat. Gândirea greşită vrea să ne facă să credem că cerându-I lui Dumnezeu să intre în inimile noastre, scoatem automat diavolul afară. La fel cum copacii rămân acolo unde au căzut, problemele netratate nu dispar, ci adesea doar se înrăutăţesc. Uriaşii nu îşi strâng lucrurile imediat ce copiii moştenitori se întorc. Suntem chemaţi „să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu” (2 Cor. 7: 1).
VERSETUL CHEIE: 2 Corinteni 5: 17 - „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură (zidire) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.”
Mântuirea este un dar fără plată
Dar… nu un răspuns uşor sau o rezolvare rapidă…
O declaraţie de război, nu de pace.
Acceptându-L pe Dumnezeu în inima noastră, nu-l scoate automat pe diavol afară.
C. Sublinieri din Romani 7
1 Ioan 3: 6 spune: „Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte…” Galateni 5: 16, „…umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”
Cum împăcăm noua viaţă cu vechea noastră natură? Dilema lui Pavel din Romani 7, aceea de a face lucrurile pe care nu vrea să le facă şi de a nu face lucrurile care sunt drepte, seamănă mult cu a noastră. Firea este ca şi configuraţia iniţială a unui calculator. Păcatul este înscris în caracterul uman. Suntem programaţi încă de la naştere spre păcat şi distrugere. Aceasta nu înseamnă că nu avem o voinţă liberă. Dar dacă nu alegem una din opţiunile disponibile, programarea iniţială greşită va controla modul de operare al calculatorului.
Exact la fel se întâmplă şi în viaţă: suntem programaţi să păcătuim. Oamenii păcătuiesc, la fel cum câinii latră. E foarte natural. Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Predispoziţia, tendinţa noastră spre păcat e firească. Firea este combinaţia dintre greşeli şi slăbiciuni. Firea este natura decăzută care are nevoie de mântuire. Păcatul este configuraţia iniţială a „calculatorului” nostru. Dacă nu punem în aplicare alegerea de a umbla în Duhul şi de a schimba starea iniţială, nu vom experimenta nici una din schimbările pe care Cristos le doreşte pentru noi, ca răscumpăraţi ai Săi.
D. Mântuirea şi sfinţirea
Mântuirea şi sfinţirea nu sunt acelaşi lucru. Mântuirea se aseamănă cu pornirea calculatorului. Sfinţirea înseamnă schimbarea configuraţiei iniţiale, pentru o operare nouă a vieţii. Sfinţirea este salvarea celor care rătăcesc prin mlaştini şi eliminarea duşmanului din templu.
VERSETUL CHEIE: 1 Corinteni 6: 20 - „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”
NOI APARŢINEM LUI ISUS
- El ne-a creat
- El ne-a răscumpărat
- Noi I-am dat în dar inima noastră.
Inapoi | Inainte |