Sunt o ființă nouă

Garanția mântuirii o dă doar Dumnezeu

Din tinerețe, Valeriu Chiribuță a plecat de acasă pentru a munci, stabilindu-se în 1971 la Lugoj, unde a locuit 27 de ani. A lucrat în construcții, iar după 1980 a fost implicat în diferite lucrări la biserici ortodoxe, catolice, reformate, în Timiș, Caraș-Severin și în zona Olteniei.

„După o perioadă lungă în care am lucrat la biserici, la renovarea lor, preoții mi-au spus că, lucrând la Casa Domnului, eu voi fi un om mântuit pentru că eu pregătesc templul lui Dumnezeu. Nu unul, ci mai mulți mi-au spus: „Tu ești un om mântuit pentru că pregătești Casa Domnului”. Mă aranjasem bine cu atâtea biserici, vreo 48, ziceam eu mai multe ca Ștefan cel Mare, înseamnă că am garanția mântuirii asigurată. Acum, cred că Dumnezeu a avut planul Lui să-mi arăte ce înseamnă de fapt să fii mântuit. Pot să spun că în felul lumii eram un om citit, până când Dumnezeu mi-a scos înainte o carte, „Cămașa lui Hristos”, și atunci m-am gândit: „Cu adevărat înseamnă că există Dumnezeu”. Pe de altă parte, consumam alcool, dar a venit o zi în care Dumnezeu a pus capăt acestui viciu și n-am mai băut. M-am întors acasă, la Unțeni, și a venit un bătrân la noi, pocăit. El m-a întrebat ce fac și eu i-am răspuns că citesc cartea „Mesaj din Vietnam”. Atunci mi-a zis: „Nu, citește mesajul lui Hristos pentru că ăla te va duce în Împărăție”. Am început să citesc Biblia cu Vechiul Testament, dar am considerat că este istorie și apoi am trecut la Noul Testament. Timp de două săptămâni, m-am rugat dimineața și seara o rugăciune cum știam eu: „Doamne, m-ai lăsat de băutură, lasă-mă și de țigară. Cum mă lași, cum Te urmez”. A trecut o perioadă și ajunsesem la prima epistolă a lui Petru. Într-o dimineață, după ce m-am trezit, efectiv am uitat că eu fumam. Am început să merg la adunare, m-am pocăit, Dumnezeu a avut și o soție pregătită pentru mine și El a făcut minuni în viața mea.”

În decursul anilor, Valeriu Chiribuță a avut cuvinte profetice, a intrat în lucrare, unde a avut parte și de provocări, dar le-a depășit cu ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu l-a salvat

Nicolae Vaida s-a întors la Domnul în urma unor probleme de sănătate. Deși medicul i-a spus că nu îi dă nicio șansă de viață, totuși a supraviețuit după două intervenții chirurgicale. Mai mult, medicul a recunoscut că Cel de sus i-a dat viață lui Nicolae. Asta l-a determinat să încheie legământ cu Dumnezeu în apa botezului.

„M-am întors la Domnul printr-o conjuctură neplăcută, printr-o operație. Am avut peritonită și după prima intervenție, starea mea s-a înrăutățit și am trecut pe medicamente mult mai puternice. Pentru că nu își mai făceau efectul, am ajuns la a doua operație. Medicul care m-a operat era plecat, undeva la 200 km de spital, și niciun medic nu a vrut să-l înlocuiască pentru această a doua intervenție. Eram în Franța. Îi auzeam vorbind și spuneau că nu semnează niciun deces în ziua respectivă. În cele din urmă, am trecut și prin a doua operație și am mers după 10 zile ca să-mi scoată firele. Medicul s-a uitat la mine și m-a măsurat de jos până sus. Mi-am adus aminte că, la prima intervenție, a zis că mi-a ciupit un pic din colon pentru că era atins de apendicele infectat și mă gândeam că o să-mi dea o veste mult mai rea. Am întrebat: „S-a întâmplat ceva?” Și mi-a zis: „Nu. Vreau să-ți spun un singur lucru. Nu ți-am dat nicio șansă nici la prima, nici la a doua intervenție, ci Cel de sus ți-a dat viață.” Eu nu-i cunoșteam religia, dar faptul că mi-a spus așa, mi-am dat seama că e adevărat, că numai El a putut să facă minunea asta în viața mea și am luat decizia să mă botez. Mi se pare că am așteptat prea mult, 5 luni după operație. Dacă aș fi știut cât e bine să-L ai pe Domnul în sufletul tău, făceam chiar din anii copilăriei pasul acesta.”

Dumnezeu vindecă și azi

La numai câteva zile de la naștere, Angela Croitor s-a îmbolnăvit de o boală rară pentru acele vremuri, care necesita intervenție chirurgicală. Deși medicul nu i-a dat mari speranțe mamei sale că ar putea supraviețui operației, ea nu s-a descurajat și s-a rugat pe tot parcursul intervenției care s-a finalizat cu bine. Când avea 6 ani, din nou a contactat o boală gravă, o infecție în tot corpul, iar mama ei a mers la slujitorii Domnului să-i facă ungerea și Domnul s-a atins de ea. Și situația familială a fost dificilă. Având un tată alcoolic și violent, Angela nu a știut ce înseamnă să fii iubită. Totuși, în viața Angelei și-a pus amprenta o mătușă înțeleaptă, care a știut cum să îi vorbească despre nevoia cunoașterii lui Dumnezeu.

„Dumnezeu a lucrat prin mătușa mea. Cu răbdare, cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu înțelepciune a știut să mă scoată din supărarea mea. După ce m-am pocăit am avut o întoarcere totală. Mergeam cu mătușa mea la cercuri de rugăciune și acolo Duhul Sfânt m-a mângâiat, m-am apropiat foarte mult de Dumnezeu și am simțit în toate situațiile puterea Lui.

Vă dau un exemplu. Pe lângă biserică, mergeam și la bolnavi la spital și tatăl meu, fiind nepocăit, a spus: „Știi ceva? Ia-ți patul și mută-te la adunare. Mută-te și nu mai veni acasă seara târziu.” Uneori, de la biserică mergeam și la cercuri de rugăciune și, într-adevăr, ajungeam mai târziu acasă. Într-una din seri, tata era acasă cu un prieten de-al lui și chefuiau, dar a lăsat ușa deschisă. Se legăna pe scaun în fața ușii de la cameră și voia să vadă când vin eu. Camera mea era în pod și trebuia să trec prin fața lui ca să urc scările. Când am văzut ușa deschisă, am zis: „Doamne, ce fac? Doamne, te rog, fă o minune!” Și chiar credeam atunci când mă rugam, și Dumnezeu chiar a făcut minunea. Am experimentat foarte multe minuni de genul ăsta.

După ce L-am cunoscut pe Dumnezeu și mi-am analizat viața, am zis că pentru copiii mei nu vreau așa ceva. Mi-am dorit ca Dumnezeu să-mi dea un soț credincios și copiii mei să nu crească în mediul în care am crescut eu. Și Dumnezeu a ascultat rugăciunea mea. După ce m-am căsătorit, am avut o viață nu frumoasă, ci foarte frumoasă, și copiii noștri au crescut într-un mediu bun. Cel puțin asta credem.”

„Lăsați Duhul Sfânt să lucreze”

Constantin Potolinschi s-a născut într-o familie cu 9 copii, el fiind cel mai mare. De la vârsta de 12 ani, de când L-a cunoscut pe Domnul, a rămas în Adunarea „Oastea Domnului”, în prezent Biserica Evanghelică „Oastea Domnului” din Marginea, județul Suceava. Comunitatea actuală este mică, dar are frați cu inimă mare, spune Constantin Potolinschi.

„Am crescut în adunare, m-am căsătorit în adunare, am cinci copii, toți sunt pe calea Domnului și vreau să-I mulțumesc. Suntem astăzi Biserica Evanghelică „Oastea Domnului”, o comunitate mică, dar cu frați cu inimă mare. M-am gândit de multe ori dacă există vreo posibilitate ca adunarea Oastei Domnului din Marginea să poată să împlinească Scriptura așa cum e scrisă ea. Și Domnul a dus la îndeplinire lucrul acesta. Dorim din toată inima să împlinim ceea ce Domnul Isus Hristos ne-a lăsat scris. Și cu toate problemele care s-au ivit aici în biserică, biserica și frații mei merg înainte. Și mulțumim Domnului! Am trăit de-a lungul vieții mele aici și am văzut anumite lucruri și mi-am pus nu o întrebare, ci sute de întrebări. De ce nu mai există Oastea Domnului în împrejurimile Marginei? Dar un lucru am remarcat și am văzut că acolo unde Cuvântul lui Dumnezeu nu era prioritar și nu era spus așa cum l-a lăsat El, s-au pierdut adunările de Oastea Domnului. Avem legături cu frații din toate cultele și ne dorim să rămână așa mai departe. Pentru că noi am găsit în Scriptură scris că într-o zi, toate gardurile vor dispărea și va fi doar o turmă și un păstor. Domnul Isus a spus că nu ne lasă singuri, ci va trimite Duhul Adevărului, Duhul Sfânt, care va fi cu noi şi în noi, nu pentru 50 de ani, nu pentru 70 de ani, ci până la sfârşitul veacului. Dacă într-o biserică nu lucrează Duhul Sfânt, nu e prezent, nu cred că acolo lucrurile vor veni de la sine. Duhul Sfânt este Acela care ne dă putere, ne dă convingere, şi în anumite situaţii ne spune chiar şi ce să vorbim. Într-o discuţie cu mai mulţi fraţi la o întâlnire mai mare, mi-au pus întrebarea: „De unde ostaş? De unde vine această exprimare, ostaş?” Şi am zis că apostolul Pavel îi spunea lui Timotei: „suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos.” Şi mai spune în versetul următor: „Nimeni nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să placă Celui ce l-a scris la oaste.” Putem să ne numim oricum, dacă nu suferim, dacă nu plăcem Celui ce ne-a „scris la oaste”, nu vom ajunge nicăieri. Apostolul Pavel spune că un ostaş trebuie să fie echipat cu toate armele ca să biruiască forţa celui rău. Și noi am avut multe probleme, dar ne-am încredințat în mâna Domnului pentru a putea merge mai departe și să nu dăm înapoi.”

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 14, nr. 6), din noiembrie - decembrie 2024, cu tema „Sunt o ființă nouă în Hristos”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista