Donează     Rugăciune       TV LIVE                           
100-steaua
100-istoric
100-teologia
100-pace
100-stiri
100-roaga-te
100-conferinta

Planul lui Dumnezeu cu Biserica și Israelul - de Willem Glashouwer

Un articol care tratează relația Israel-Biserică din punct de vedere Biblic. A înlocuit Biserica pe Israel în planul lui Dumnezeu?

Primul "până când": Până când va veni Fiul lui David

Dumnezeu i-a spus Mariei că Fiul ei va sta pe tronul tatălui Său, David și va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna. (Luca 1:32-33).

Isus a venit pe pământ prin linia lui David, atât prin linia genealogică a mamei Sale, Maria (Luca 3:31), cât și prin tatăl Lui adoptiv, Iosif (Matei 1:7). Locuitorii Ierusalimului au anticipat venirea lui Isus, urmașul lui David, pentru a-i elibera pe evrei din mâna romanilor (Luca 9:38). Isus a știut că venirea Lui pe pământ va duce la cruce și nu (încă) la tronul tatălui Său, David. Mielul desăvârșit, fără păcat (Evrei 9:14), care a luat păcatele lumii asupra Lui (Ioan 1:29), va aduce, ca Prinț al păcii, pacea adevărată între Dumnezeu și om. Mai întâi trebuia să fie rezolvată problema păcatului. Mai întâi trebuia să se întâmple asta, înaintea ca El să aducă „Împărăția”.

Domnia peste Israel

Pentru ca Isus să nu primească natura păcătoasă a lui Adam și să fie fără păcat, El trebuia să Se nască din sămânța unei femei, nu din sămânța unui bărbat. La urma urmei, păcatul a intrat în lume prin Adam (Romani 5:12-19). Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu L-a creat pe primul Lui Fiul în pântecul mamei Sale, fecioara Maria. Așadar, Dumnezeu era Tatăl Lui. Ca Fiu al Mariei, Isus a împlinit profeția referitoare la lucrarea Sa de răscumpărare (Geneza 3:15 și Isaia 7:14). Isus a venit din linia regelui David nu doar prin linia lui Iosif, tatăl Lui adoptiv, ci și prin mama Lui, Maria. El a fost din casa regelui David, astfel, a fost îndreptățit la tronul domniei peste Israel.

El va veni în glorie

Înainte ca Isus să moară, El a plâns în timp ce a contemplat asupra viitorului Ierusalimul (Luca 19:41-44). Apoi, El a profețit peste Ierusalim și a spus: „...căci vă spun că de acum încolo nu Mă veţi mai vedea până când veţi zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” (Matei 23:39). El nu a spus: „Nu mă veți mai vedea vreodată”, ci a spus: „Nu mă veți mai vedea până când veți zice: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!” Într-o zi, Israel va striga aceste cuvinte, apoi El va veni în glorie. Isus a văzut linia profetică a evenimentelor: suferințele și crucea, urmate de înviere și înălțare, căderea ulterioară a Ierusalimului (inclusiv a Templului) și, în final, o nouă cetate a Ierusalimului și o nouă națiune evreiască, care strigă: „Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Marele Fiu al lui David.” Apoi, El va sta pe tronul tatălui Său, David, în Ierusalim, și va domni peste casa lui Iacov (cele douăsprezece seminții ale Israelului), iar domnia Lui nu va avea sfârșit! Domnia Lui nu e doar una spirituală în ceruri. În cele din urmă, Ierusalimul va fi restaurat, Țara Promisă va fi restaurată și poporul evreu va fi restaurat.

Semnele vremurilor

Când ucenicii Lui L-au întrebat când Se va întoarce, Isus nu a dat un răspuns direct. El a spus că nu știe acest lucru, nici măcar îngerii nu știu, ci doar Dumnezeu Tatăl (Matei 24:36). Isus i-a îndemnat să înțeleagă „semnele vremurilor”, astfel încât să înțelegem că ne apropiem tot mai mult de revenirea Sa în glorie (Matei 16:2-3, 24:1-3, Luca 21:31).

În ciuda multor semne negative – profeți falși, războaie, foamete, ură, căderea Ierusalimului, împrăștierea evreilor, fărădelege, boală, cutremure, persecuție, profeți și Hristoși falși, răcirea dragostei și urâciunea pustiirii, semne în Soare, Lună și stele, etc (Matei 24:4-13, 15-31, Luca 21:5-31, Marcu 13:1-33) – Isus a spus că vor fi şi două semne pozitive: predicarea Evangheliei Împărăției lui Dumnezeu în întreaga lume, ca mărturie pentru toate naţiunile (Matei 24:14), înflorirea vechiului „smochin” cu frunze noi şi viaţă nouă, adică revenirea evreilor în Israel (Luca 21:29-31). Când vom vedea aceste semne, venirea Lui va fi aproape. Rămâne o întrebare importantă: Suntem noi pregătiți pentru revenirea Sa?


Al doilea "până când": Până când se va împlini vremea Neamurilor

În Evanghelii, Isus a făcut referire la o perioadă în care Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri: „Până când se va împlini vremea Neamurilor.”

Luca prezintă viitorul apropiat în predica lui Isus despre vremurile din urmă: căderea Ierusalimului și împrăștierea evreilor în toată lumea (Luca 21:23-24). Matei, pe de altă parte, a scris cuvintele lui Isus despre un viitor mai îndepărtat: un Ierusalim restaurat, urâciunea în Locul Sfânt și o persecuție extinsă, un mare necaz, o perioadă de necaz așa cum lumea nu a mai văzut vreodată și nu va mai vedea (Matei 24:15-21). Avem nevoie de toate cele patru Evanghelii ca să alcătuim o perspectivă cuprinzătoare a învățăturilor lui Isus despre viitor.

Vremea Neamurilor

Când a început „vremea Neamurilor”? Cel mai probabil, Biblia ne învață că „vremea Neamurilor” a început cu distrugerea Templului, cel construit de regele Solomon, de babilonieni, sub domnia regelui Nebucadnețar (586 î.Hr.). Ierusalimul a fost de-atunci călcat în picioare de Neamuri. Chiar când Israelul a avut o oarecare libertate de a-și conduce singur țara, puterile străine au domnit întotdeauna peste ei. Babilonienii, mezii și perșii, grecii, romanii, bizantinii, musulmanii, cruciații, turcii otomani și britanicii au pășit în Ierusalim – până în 1948, când a fost înființat statul evreu, Israel.

Nici chiar reunirea Ierusalimului, în 1967, nu a putut aduce un final acestui timp al Neamurilor. Astăzi, lumea islamică este în controlul Muntelui Templului din centrul Ierusalimului; locația specifică aleasă de Domnul pentru ca Numele Lui să locuiască acolo (Deuteronom 12:4-5 și 11, 16:2 și 5). Palestinienii revendică o parte din orașul Ierusalim. Vaticanul vrea ca Ierusalimul să fie un oraș internațional - nu capitala Israelului. Națiunile Unite declară că ele vor decide într-o zi care va fi statutul definitiv al Ierusalimului, și nu Israelul. Așadar, astăzi, Neamurile calcă încă Ierusalimul cu picioarele lor (Luca 22:24).

Imperiile lumii

Dumnezeu i-a descoperit lui Daniel visul lui Nebucadnețar, în Babilon (Daniel 2:31-35). Acest vis, în care a văzut o statuie din diferite materiale, pare să arate spre câteva imperii mondiale succesive: capul de aur este Imperiul Babilonian, brațele și pieptul de argint reprezintă Imperiul Medo-Persan, pântecele și coapsele de aramă reprezintă Imperiul Grec (Alexandru cel Mare), iar picioarele de fier simbolizează Imperiul Roman. Fierul și fierul de lut par să arate spre o trezire a Imperiului Roman din vechime, dar la nivel global. Statuia este, în cele din urmă, distrusă de o piatră mare: venirea „Fiului Omului”, sfârșitul ultimului Imperiu... care este apogeul tuturor celorlalte imperii, reînsuflețit în acest ultim imperiu mondial, conținând toate însușirile tuturor celorlalte imperii! Astfel, numai venirea Prințului Păcii, Regelui regilor și Domnul domnilor în Ierusalim, va aduce un sfârșit al „vremii Neamurilor” și al călcării lor în picioare a Ierusalimului.

Venirea Împărăției

Dumnezeu este în control. El domnește și conduce istoria spre scopul Său final: venirea Împărăției Sale și venirea Regelui Împărăției: Isus Hristos, Mesia Israelului, Capul Bisericii Sale și Regele regilor! Vremea Neamurilor se va împlini la revenirea glorioasă a lui Isus. Acest „până când” garantează o nouă vreme pentru întreaga lume, inclusiv pentru Israel și Ierusalim. (Apocalipsa 11:1-2, Zaharia 1:12-13, 8, 12:2-5, 14:2-9; Isaia 2:2-4, Ioel 3, Psalmul 132:13-14).

Meditează:

- Toți oamenii de pe pământ trebuie să învețe să binecuvânteze Israelul, doarece atunci Dumnezeu îi va binecuvânta pe ei. Toți cei care vor blestema Israelul, vor fi blestemați (Geneza 12:1-3).
- Existența Israelului și reîntoarcerea poporului evreu ca împlinire a profeției sunt semne de speranță pentru lume. Dumnezeu este încă în controlul istoriei omenirii și va împlini toate promisiunile pe care le-a făcut cu Israelul.
- Europa de astăzi se aseamănă mult cu Imperiul Roman de odinioară. Națiunile Unite operează tot mai mult ca un parlament mondial, o conducere mondială. Granițele naționale din lume dispar și apar mari blocuri puternice – în final vor fi doar 10, la fel ca cele 10 degete din statuia din Daniel, sau cele 10 coarne din Apocalipsa 12:3; 13:1 și 17:3).


Al treilea"până când": Până când Biserica va fi intrat…

Duhul Sfânt a fost turnat peste 120 de evrei în timpul Sărbătorii Săptămânilor (Shavuot, Cincizecimea) în Ierusalim (Faptele apostolilor 1:12-15, 2:1-11). Atunci, Noul Legământ (Ieremia 31:31-33, Luca 22:19-20) a fost, cu siguranță, pecetluit de Duhul Sfânt. Neamurile trebuiau să aștepte ca Duhul Sfânt să vină și peste ele (Faptele apostolilor 10:44-48, 15:5-11).

Evreii au proclamat Evanghelia Împărăției la Neamuri. Un exemplu este acela că Dumnezeu nu l-a ales pe Corneliu ca să fie primul apostol al Neamurilor. În schimb, El l-a ales pe Saul, un rabin evreu. Saul a devenit Pavel. Pavel înseamnă „mic”. El a fost făcut mic atunci când Isus i s-a arătat (Faptele apostolilor 9:1-19, 22:2-22, 26:1-32). Mântuirea vine de la evrei (Ioan 4:22). Aceasta a intrat în lume prin Israel.

Misterul împietririi Israelului

Orbirea Israelului este un subiect profund și dificil. Începe de timpuriu în istoria lor (Deuteronom 29:2-4, Isaia 6:8-10, Ioan 12:37-41, Faptele apostolilor 28:25-29). Misterul orbirii și surzeniei Israelului și al împietririi inimii (Romani 11:8) are de-a face cu misterul includerii Neamurilor (Romani 11:8, 25:29). Există două laturi ale monedei: la început, Israelul nu voia să vadă, apoi, Israelul nu poate vedea, datorită planurilor și scopurilor lui Dumnezeu cu Neamurile. Pe de o parte, Israelul are o vină; pe de altă parte, Dumnezeu are un destin profetic pentru ei și pentru Neamuri. Israel este singur responsabil pentru judecata și pedeapsa lui Dumnezeu. Însă, pe de altă parte, există o altă dimensiune mai profundă a împietririi și respingerii din partea Israelului. Este un mister.

Biserica, de-a lungul secolelor, a dat mereu vina pe evrei pentru că nu au crezut în Isus. Poți învinovăți un orb pentru că nu te vede? El nu te vede pentru că e orb! Poți învinovăți un surd pentru că nu te aude, chiar dacă strigi la el ? El nu te poate auzi, pentru că e surd. Căderea lor a adus mântuirea națiunilor, păcatele lor au adus o bogăție lumii, respingerea lor a adus împăcarea lumii cu Dumnezeu (Romani 11:11-12, 15). Orbirea Israelului este unealta „negativă” a lui Dumnezeu prin care aduce binecuvântări pentru omenire. Binecuvântări mult mai mari vor veni peste lume când Isus le va înlătura orbirea! Respingerea Israelului a adus ispășire pentru omenire. Dumnezeu este, într-un fel sau altul, într-o călătorie specială cu Israelul. El Își va turna, în cele din urmă, Duhul peste evrei, apoi vor putea vedea, în sfârșit, cine este Isus (Zaharia 12:10-14). Dumnezeu Își respectă legământul făcut cu ei (Romani 11:25-28).

Venirea lui Isus este aproape. Semnele despre care a vorbit Isus în predica Sa despre vremurile din urmă, au avut loc în ultimii 2000 de ani. Două dintre acestea, și anume, răspândirea Evangheliei în toată lumea (Matei 24:14) și întoarcerea poporului evreu în Israel (Matei 24:32-35) se întâmplă în prezent. Putem vedea cu ochii noștri aceste evenimente.

Noi suntem o generație foarte specială! Am putea fi chiar generația care Îl va vedea pe Isus venind în slavă! Cantitatea și calitatea lucrării harului lui Dumnezeu în rândul Neamurilor este aproape completă. Când se va împlini vremea Neamurilor, atunci tot Israelul va fi mântuit și păcatele lor vor fi îndepărtate de către Dumnezeu (Romani 11:25-27). El Însuși va face asta.

Meditează:

- Națiunea evreiască este canalul, instrumentul prin care Dumnezeu a ales să binecuvânteze lumea.
- Evreii mesianici nu încetează să mai fie evrei, iar Neamurile care au venit la credința în Isus nu devin evrei, așa cum bărbații rămân tot bărbați când ajung să creadă în Isus, și femeile rămân tot femei când ajung la credința în Isus. Chinezii care vin la credință vor rămâne tot chinezi, și africanii africani, etc.!
- Biserica este înrădăcinată în relația de legământ a lui Dumnezeu cu Israelul. Aveți grijă, credincioși dintre Neamuri. Nu voi sunteți rădăcina, ci rădăcina vă sprijină pe voi (Romani 11:16-18). Rădăcina este Noul Legământ făcut cu casa lui Israel și casa lui Iuda, în care au fost altoite Neamurile. Semnele Noului Legământ sunt trupul frânt și sângele vărsat al Domnului nostru Isus, pecetluit de Duhul Sfânt, Cel care poate aduce însemnătatea sângelui și crucii/morții lui Isus în viețile oamenilor.
- Evreii nu sunt fără Dumnezeu, însă au o pată de orbire legat de cine este Isus. Așadar, acest lucru înseamnă „o împietrire în parte” (Romani 11:25).
- Religia rămâne o chestiune exterioară a firii dacă inima nu este schimbată. Adevărata credință și o umblare într-o nouă viață condusă de Duhul Sfânt vin dinăuntrul omului născut din nou (Galateni 5:16-26).
- În timp ce lumina deasupra Neamurilor din lumea de astăzi este tot mai slabă – timpul de har pentru Neamuri este aproape pe sfârșit – Dumnezeu a început pregătirea pentru a aduce harul Lui peste Israel.
- Rugăciunea pentru pacea Ierusalimului (Psalmul 122:6) este rugăciunea pentru venirea Prințului Păcii în Ierusalim, ca să aducă pacea Lui în întreaga lume.


Ierusalimul și Templul

Deși Dumnezeu nu poate fi limitat la o anumită locație (1 Împărați 8:27, Isaia 66:1, Matei 5:34-35, Faptele apostolilor 7:48-50), totuși, El a ales un loc special pe pământ unde să locuiască (Exodul 15:17, Deuteronom 12:5 și 10-11, Deuteronom 16:2, 11, 15).

Iniţial, prezenţa lui Dumnezeu era strâns asociată cu Chivotul legământului (Exodul 25:10-22). Chivotul conţinea cele două table de piatră cu Cele Zece Porunci scrise de Însuşi Domnul (Exodul 31:18 și 34:1,27, 28, Deuteronom 9:10, Faptele apostolilor 9:38). Lângă acestea se afla un vas cu mană (Evrei 9:4; Exodul 16:33, 34; 1 Împărați 8:9) şi toiagul lui Aaron, care înmugurise (Numeri 17:8-10). În partea de sus a chivotului era scaunul îndurării cu doi heruvimi din aur curat, chipuri de îngeri, de asemenea, din aur curat. Fețele heruvimilor erau întoarse spre scaunul îndurării, unde marele preot stropea sângele jertfelor. Chivotul era locul unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise despre Israel (Exodul 25:22, 2 Samuel 6:2).

Tronul harului

Chivotul conținea tablele Legii care simbolizau judecata lui Dumnezeu pe baza Legii. A devenit tronul harului pentru omul păcătos când sângele care aducea împăcarea, sângele jertfelor animalelor, era stropit pe scaunul îndurării: Legea sfântă era acoperită cu sângele care aducea împăcarea. Sângele sacrificiilor animale putea acoperi numai temporar păcatele. Sângele lui Hristos, Mielul fără pată, a obţinut o răscumpărare veşnică, o împăcare veșnică. Prin urmare, a dat o validitate retroactivă tuturor sacrificiilor animalelor. (Evrei 10:4-10, 9:11-15).

La început, Chivotul a stat într-un cort construit în mod unic, și anume, cortul întâlnirii (Exodul 26:1-37). Prezența lui Dumnezeu era în norul care acoperea cortul întâlnirii (Exodul 40:34-38). Chivotul a mers cu poporul evreu prin deșert, și, după ce a ajuns în Canaan, a fost pus succesiv la Șilo (Iosua 18:1), la Bet-Șemeș (1 Samuel 6:1-21), Chiriat-Iearim (1 Samuel 7:1), în casa lui Obed-Edom (2 Samuel 6:10-15), apoi în Ierusalim (2 Samuel 6:12b, 17). Chivotul a avut, în cele din urmă, o locație permanentă în Sfânta Sfintelor de la Templul construit de Solomon (1 Împărați 8:4-7). După ce Nebucadneţar al Babilonului a distrus Ierusalimul şi Templul (2 Cronici 36:18), nu s-a mai auzit niciodată de Chivot. În Templul rezidit de Zorobabel (Ezra 3) și extins de Irod cel Mare nu a existat niciun chivot. Profetul Ieremia a spus că nu va mai exista un alt chivot (Ieremia 3:16).

Însuși Dumnezeu a dat instrucțiuni pentru facerea chivotului (Exodul 25:8-9). Templul a fost rezidit mai târziu (1 Cronici 28:19). Moise a spus că Dumnezeu va alege o locație unde Numele Lui va locui în Țara Promisă (Deuteronom 16:2, 11, 15). Dumnezeu a ales Ierusalimul ca „cetate sfântă”, unde va locui Numele Lui (1 Împărați 11:32, 36, 14:21, 2 Cronici 12:13) pe vremea regelui David, cel care a fost ales ca să găsească locul unde Numele Domnului va locui (1 Împărați 8:16).

Muntele Moria

Ierusalimul a fost locuit de iebusiți și a fost situat în țara pe care Dumnezeu a promis-o lui Avraam (Geneza 15:18-21, Iosua 15:63, 2 Samuel 5:6-8). Dumnezeu a ales, prin regele David, ca Muntele Moria din Ierusalim să fie locul unde dorește El să fie proslăvit (2 Samuel 24:14-25, 1 Cronici 21:16-22:1). Muntele Moria și Muntele Sion sunt unul și același loc (Ioel 3:17, Isaia 27:13). Este muntele unde Avraam se pregătise să-l sacrifice pe Isaac Domnului (Geneza 22:1-19). Avraam a numit acest loc „Domnul va purta de grijă” (Geneza 22:14). Era un loc al harului. Nu era locul unde oamenii purtau de grijă de nevoile lui Dumnezeu, ci Dumnezeu avea grijă de nevoile poporului Său (1 Împărați 8:31-53).

De două ori a confirmat Domnul faptul că vârful Muntelui Moria (Muntele Sion, aria lui Aravna, iebusitul) avea să fie locul unde va locui Numele Lui, răspunzând cu foc din cer asupra altarului (1 Cronici 21:14-19 și 25-26 – David, și 2 Cronici 7:1 – Solomon). David a dat instrucțiuni pentru construirea unui Templu pentru Dumnezeu pe această locație (2 Cronici 3:1). Dumnezeu a confirmat planul lui David, dar a spus că Solomon, fiul lui David, va trebui să ducă la bun sfârșit această sarcină, pentru că David avea prea mult sânge pe mâinile sale (1 Împărați 8:14-21, 1 Cronici 17:1-15, 22:6-16, 2 Samuel 7). După terminarea zidirii și inaugurării Templului (citiți frumoasa rugăciune a lui Solomon în momentul dedicării, în 2 Cronici 6 și 7:1-4), Dumnezeu a confirmat prezența Lui printr-un nor, slava Shekinah, care a umplut Templul, așa cum s-a întâmplat și în deșert (1 Împărați 8:10-11).

Templul

În timp ce privea la Templul lui Irod, Isus a vorbit despre distrugerea viitoare a Templului (Marcu 13:2) și despre „urâciunea pustiirii stând în locul sfânt” într-o zi, în viitor (Matei 24:15). Unii spun că s-a făcut, literalmente, referire la un templu (2 Tesaloniceni 2:4), care va fi construit în viitor. Aceștia spun că acest templu va fi, apoi, pângărit de Anticrist, care va face ca jertfele să înceteze acolo (Daniel 9:27, 11:31, 2 Tesaloniceni 2:4). Totuși, o altă posibilitate e aceea ca „urâciunea pustiirii” să existe deja astăzi pe Muntele Sion, prin cele două moschei de pe Muntele Templului. Isus a vorbit despre „locul sfânt”. El nu a folosit cuvântul grecesc pentru „templu”. Acest „loc sfânt” poate însemna locul unde a fost zidit odată Templul. Din aceste moschei este predicată ura împotriva Israelului, întâiul născut al lui Dumnezeu. Pe moscheea cu domul auriu este scris „Allah nu are fiu!”, mesaj îndreptat clar împotriva lumii creştine, deoarece Biblia ne învață că Dumnezeu L-a dat pe Singurul Lui Fiu (Ioan 3:16). Într-o zi, aici va sta iarăși Templul Domnului (Ezechiel 43:1-7). Oare va exista un război islamic împotriva Israelului și Ierusalimului, care îi va face pe evrei să plece din țară? (Matei 24:21-25). Indiferent cum vor decurge lucrurile în viitor, indiferent când și cum va fi zidit Templul final, pângărirea va înceta odată cu venirea lui Mesia (Matei 24:30, Daniel 7:13-14).

Prințul Păcii

Ultimul Templu la care se face referire (Ezechiel 40-48) va exista după ce se va da marele război împotriva lui Gog și aliaților lui (Ezechiel 38 și 39). Relația viitoare între Ierusalimul pământesc și Ierusalimul ceresc (Evrei 12:22-24, Apocalipsa 21:22-5), Împărăția Mesianică de Pace și Neprihănire (Apocalipsa 20:1-10, Zaharia 14:8-21, Isaia 2:2-4) înainte de ultima reînnoire a tuturor lucrurilor, reprezintă un viitor măreț la care să sperăm! Într-o zi, după ce va veni Prințul Păcii, pacea va domni! (Zaharia 14) În cele din urmă, vor exista un cer nou și un pământ nou, unde Dumnezeu va fi totul în toate (1 Corinteni 15:20-28, 2 Petru 3:1-13 și Apocalipsa 21:22-5).


Alfa Omega TV

Aliyah: Ajutor pentru întoarcerea evreilor acasă

Profeții Israelului vorbesc în Biblie, în multe pasaje, despre revenirea poporului evreu (din diaspora, din cele patru colțuri ale pământului) în Țara Promisă, lăsată de Dumnezeu prin testament veșnic lui Avraam și urmașilor Lui.

Ezechiel vorbește despre însuflețirea poporului evreu și întoarcerea lor în Israel (Ezechiel 37:1-14, valea oaselor uscate). Isaia (Isaia 43:5-8) și Ieremia (Ieremia 16:14-16) ne spun că întoarcerea lor va fi „surdă și oarbă” și că întoarcerea lor din ținutul de Nord – Rusia și fostele Republici Sovietice – va fi mai uimitoare decât exodul din Egipt. Cartea Exodul descrie cum a început totul cu întoarcerea poporului evreu din Egipt în Țara Promisă.

Legământ veșnic

Există doar un singur pasaj din Biblie care vorbește despre inima și sufletul lui Dumnezeu. Ieremia 33:25-26 spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Dacă n-am făcut legământul Meu cu ziua şi cu noaptea, dacă n-am aşezat legile cerurilor şi ale pământului, atunci voi lepăda şi sămânţa lui Iacov şi a robului Meu David şi nu voi mai lua din sămânţa lui pe cei ce vor stăpâni peste urmaşii lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi voi avea milă de ei!” Ieremia 32:36-41 ne spune: „...aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta despre care ziceţi: "Va fi dată în mâinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete şi prin ciumă." Iată, îi voi strânge din toate ţările unde i-am izgonit în mânia Mea, în urgia Mea şi în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta şi-i voi face să locuiască în linişte acolo. Ei vor fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul lor. Le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine totdeauna, spre fericirea lor şi a copiilor lor după ei. Voi încheia cu ei un legământ veşnic că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în ţara aceasta, din toată inima şi din tot sufletul Meu."

Domnul Isus face referire la multe semne care arată spre venirea Lui (Matei 24, Luca 21 și Marcu 13). Multe din aceste semne au avut loc în ultimii 2000 de ani, deși statisticile frecvenței și intensitatea acestor evenimente ale vremurilor din urmă sunt în creștere. Întotdeauna au existat războaie. Tocmai am încheiat un secol cu două războaie mondiale, cu victime mai multe decât în toate celelalte războaie anterioare din secolele trecute! Întotdeauna au existat cutremure, dar intensitatea și numărul cutremurelor de astăzi, în special cutremure ucigașe și tsunami, sunt într-o continuă creștere.Totuși, există două semne pozitive care arată spre venirea apropiată a lui Mesia. Aceste semne nu au mai avut loc înainte, în istorie, dar se întâmplă în vremea noastră.

Semnele

Primul semn este răspândirea Evangheliei în toate națiunile lumii (Matei 24:14). Cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, acest lucru se împlinește în zilele noastre. Prin sateliți, programe radio, emisiuni de televiziune și internet, zilnic se transmit sute de ore de predicare a Evangheliei, ca o mărturie pentru toate națiunile, în special, în zonele în care misionarii nu pot să ajungă – practic, în toate limbile vorbite în lume. Al doilea semn este semnul smochinului, care reprezintă faptul că Israelul revine la viață (Ioel 1:7, Matei 24:32-33, Luca 21:19-31). Mai întâi va urma restaurarea la nivel național, apoi restaurarea la nivel spiritual. Am văzut acestea întâmplându-se în ultimii 100 de ani. Evreii au început să se întoarcă în Israel la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1947, Națiunile Unite au decis că evreii trebuie să aibă propria lor țară, iar în 1948 a fost înființat statul Israel.

Cine îi aduce pe evrei acasă? Evreii nu vin acasă numai datorită sionismului care a început la sfârșitul secolului al XIX-lea (sionism înseamnă tânjirea evreilor de a reveni în Țara Promisă) sau numai datorită deciziilor Națiunilor Unite, ci, în cele din urmă, datorită lui Dumnezeu. Mâna Sa se află în spatele acestor acte umanitare, politice, caritabile şi ideologice, așadar, puterea Lui este cea care, într-adevăr, îi aduce pe evrei înapoi acasă, în Israel.

Slujitorul Domnului

Isus este Slujitorul Domnului despre care scrie Isaia (Isaia 49:1-6) Toată puterea în cer și pe pământ I-a fost dată Lui (Matei 28:18). Domnul Dumnezeul Israelului este Cel care îi face pe evrei să revină acasă, în Țara Promisă, prin Hristos, chiar dacă Israelul nu realizează acest lucru, încă. Isaia 49:5-6 spune:

„Şi acum, Domnul vorbeşte, El, care M-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu Robul Lui, ca să aduc înapoi la El pe Iacov şi pe Israel, care este încă împrăştiat; căci Eu sunt preţuit înaintea Domnului, şi Dumnezeul Meu este tăria Mea. El zice: „Este prea puţin lucru să fii Robul Meu ca să ridici seminţiile lui Iacov şi să aduci înapoi rămăşiţele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”

Versetele de la 8 la 13 spun despre acest Slujitor al Domnului, adică Isus: „Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” ... Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim. Bucuraţi-vă, ceruri! Înveseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.” Isus, Slujitorul Domnului, îi aduce acasă pe evrei! Neamurile au un rol aici. Isaia 49:22 spune: „De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, voi face neamurilor semn cu mâna şi-Mi voi înălţa steagul spre popoare; ele vor aduce înapoi pe fiii tăi în braţele lor şi vor duce pe fiicele tale pe umeri.” Să ne punem brațele în jurul evreilor, în jurul familiilor de evrei, și să îi aducem acasă, să-i ajutăm să facă „aliyah”, adică să îi ajutăm să revină în Țara Promisă!

Dumnezeu îi aduce acasă, în Israel. El spune Fiului Său, Slujitorul Domnului: „A sosit vremea să-i aducem acasă și să restaurăm țara.” Isus le spune Neamurilor: „Înțelegeți care e responsabilitatea voastră și aduceți-i acasă.” Dumnezeu flutură un steag în fața noastră, a tuturor! Isus îi aduce pe evrei acasă, în Israel și Ierusalim, pentru că El vrea să Se întâlnească cu ei acolo, în țara lui Israel. Acolo, El li Se va descoperi lor, prin Duhul Său Sfânt (Zaharia 12:10-14, 14:3-6).

Extras din cartea De Ce Israel? de Rev. Willem Glashouwer, Christians for Israel. Comandă această carte.


revista AOTVMagazin Abonează-te gratuit la revista AOTV Magazin

Articol tipărit în revista Alfa Omega TV Magazin 9.3 - De ce Israel (mai-iunie 2019). Această revistă se distribuie gratuit.

Abonează-te să o primești acasă

 

Informatiile publicate pe site-ul alfaomega.tv (text sau video) pot fi preluate de alte publicatii, site-uri si bloguri online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ spre pagina de pe site-ul nostru. Orice abatere de la aceste norme constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si o vom trata ca atare.
stiri din israel ultimele reclama
x

Abonează-te la revista gratuită, la newsletterul nostru email sau la punctele de rugăciune lunare, durează doar câteva secunde.  Abonare

Rugaciune Ai o problemă și ai nevoie de ajutor în rugăciune? Suntem aici pentru tine, te putem sprijini, ne rugăm împreună cu tine! Scrie-ne!

Alfaomega.tv folosește cookies. Info și setări: Politica Cookies. Politica confidențialitate.