„Dimineața devreme au sosit camioanele, ușile s-au deschis, iar naziștii au sosit și au început să facă o selecție. Dacă erai ales, erai întrebat cine este capul familiei, care îți este profesia și câți copii ai. Dacă erai trimis spre stânga, trebuia să mergi afară în curte; dacă erai trimis la dreapta, trebuia să stai în colțul de la intrare al clădirii. A venit și la rândul nostru. Unchiul meu a mers în față.
„Care e profesia ta?”
Unchiul meu a răspuns: „Fabricant de șei”.
„Câți copii?”
„Doi copii”.
„La stânga”.
A venit la tatăl meu.
„Ce profesie ai?”
„Fabricant de șei. Am doi copii”
„La dreapta.”
Asta înseamnă că nu a existat un motiv pentru care era cineva ales ca să moară sau să trăiască. Tata a mers în față, avea doi copii, fabrica șei, deci avea aceeași profesie. Pe noi ne-a lăsat să trăim, iar pe ei i-a trimis la moarte. Unchiul meu, Moiske, Soshke, Berol și Leizer au ieșit în curte. Naziștii au trimis afară patru mii și jumătate, patru mii de oameni în camioane... I-au dus afară în mormintele deja pregătite, i-au masacrat, i-au împușcat... Einsatzkommando... Aceștia erau Einsatzkommando. Mama mea stătea, practic, cu spatele la fereastră când, dintr-odată, a venit poliția, SS, cu puștile, trăgând în toată lumea. Am știut că acesta este sfârșitul oamenilor care stau în curte. În această execuție mi-am pierdut mama, mi-am pierdut sora, Nachama, mi-am pierdut tatăl, Surcharsky.”
La Auschwitz s-a întâmplat astfel. Odată ce evreii erau dați jos din camioane și separați în linie bărbații de femei, erau, apoi, supuși unui proces de selectare. Medicii SS făceau această selectare. De obicei, cei care aveau peste 14 ani și erau „potriviți” pentru muncă, erau trimiși într-o altă parte a rampei de descărcare; restul erau trimiși în cealaltă parte. Bătrânii și femeile cu copii erau trimiși direct în linia prizonierilor condamnați la moarte în camerele de gazare. Evreii selectați pentru muncă erau trimiși într-o clădire separată, unde erau înregistrați. Prizonierii erau înregistrați înainte de a-i dezbrăca. Hainele erau puse pe un cuier, împreună cu încălțămintea. Apoi erau tatuați cu un număr de înregistrare, rași de părul de pe corp, dezinfectați și forțați să facă dușuri cu apă extrem de rece sau dureros de fierbinte.
Selectare... Într-o zi, Isus va face selectarea. Acest lucru se va întâmpla când El va veni în slavă. Acest eveniment va aduce două lucruri: glorie și judecată. Când Isus a vorbit despre semnele vremurilor care vor preceda venirea Lui în slavă, El le-a spus ucenicilor: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie... Isus ne spune în Apocalipsa 3:11: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa”.
Majdanek, sau KL Lublin, a fost un lagăr german de concentrare și exterminare construit și operat de SS la marginea orașului Lublin, în timpul ocupației germane a Poloniei, în al Doilea Război Mondial. Este unul dintre cele mai mici lagăre de concentrare, dar are de toate: camere de gaz, bărăci, sârmă ghimpată, un loc pentru experimente medicale îngrozitoare, crematorii, și multe altele. În apropiere se află o mică stație de tren. Deși inițial a fost, mai degrabă destinat muncii forțate, decât exterminării, lagărul a fost folosit pentru a ucide oamenii la scară industrială în timpul Operațiunii Reinhard, un plan german de a ucide toți evreii în propriul teritoriu al guvernului polonez. Lagărul, care a funcționat de la 1 octombrie 1941 până la 22 iulie 1944, a fost capturat aproape intact, deoarece avansarea rapidă a Armatei Roșii sovietice în timpul Operației Bagration a împiedicat SS să distrugă cea mai mare parte a infrastructurii sale.
Și acolo avea loc un proces de selectare, la fel ca la Auschwitz-Birkenau. Ofițerii germani spuneau, pur și simplu: „stânga, stânga, stânga, stânga, dreapta, dreapta, stânga etc.”
Josef Mengele a fost un ofițer german Schutzstaffel și medic în lagărul de concentrare de la Auschwitz în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. El a efectuat experimente umane ucigașe asupra deținuților și a fost membru al echipei de medici care a selectat victimele pentru a fi ucise în camerele de gaze. Cei care soseau și erau considerați a fi capabili să lucreze, erau admiși în lagăr, iar cei considerați incapabili de muncă au fost uciși imediat în camerele de gazare. Selectare...
Evreii nu aveau idee ce însemna asta. Dar stânga însemna: direct la camera de gaz, crematoriu, foc, sfârșit, dreapta însemna: vi se permite să trăiți puțin mai mult pentru experimente medicale îngrozitoare sau să fiți prostituate pentru trupele și ofițerii de elită sau să lucrați ca sclavi în fabricile și industriile din apropiere. Dar, în final, veți merge la stânga.
Achiziționează cartea „Semnele vremurilor”, de J. J. Glashouwer: https://alfaomega.tv/librarie/israel-orientul-mijlociu/semnele-vremurilor-willem-j-j-glashouwer-produs
in English
