Maradona, zeu al fotbalului?
Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine
Maradona e comparat în mod repetat cu un zeu, deși a fost un om creat din lut, ca toți ceilalți. Dieguito a murit. Isus, adevăratul Dumnezeu, trăiește veșnic.
Moartea lui Maradona e înconjurată numai de lucruri excesive. Ca fotbalist, a ridicat mingea la nivel de artă vizuală și estetică. E incontestabil și se înțelege că merită elogii pentru reușitele sale.
Totuși, viața personală e plină de umbre, care sunt puse în seama „companiei nepotrivite”, ca și cum n-ar fi fost alegerea lui. Dependențele, iresponsabilitatea generală față de viață și comportamentele nepotrivite sunt greu de uitat și departe de ce s-ar putea numi un exemplu.
În ciuda acestor lucruri, a fost dureros să îl vedem ca o jucărie stricată, scuturată de faima excesivă, interesele economice, puterea și/sau popularitatea din jurul lui. Îi respectăm amintirea.
Dar există milioane de părinți responsabili, de oameni muncitori, care se dăruiesc zilnic familiilor lor. Nu uităm de misionari, oameni de știință, cercetători, care au contribuit la bunăstarea societății de o mie de ori mai mult decât Diego Armando Maradona.
Nu au virtuozitatea lui în fotbal sau aura magnetismului său. Dar dau din alte părți ale vieților lor și nu vor avea parte de alte lacrimi decât din partea celor apropiați lor.
Maradona a fost comparat în mod repetat cu un zeu, dar e un om creat din lut (ca toate ființele umane). Dieguito a murit. Isus, adevăratul Dumnezeu, trăiește veșnic fiindcă e singurul care a învins moartea.
Deși în Argentina locașurile de închinare sunt închise din motive de protecție a sănătății acum, în perioada pandemiei, iar oamenii nu i se pot închina lui Dumnezeu, mii de oameni, fără mască, se îmbulzesc pentru a vedea trupul lui Pelusa, „zeul” lor. De fapt, publicațiile sportive în limba spaniolă îl denumesc „D10S”, un joc de cuvinte conținând numărul de pe spatele tricoului și divinitatea sa imaginată.
Media, care de obicei descrie drept fanatism orice laudă la adresa Dumnezeului cerurilor, prezintă acum mulțimi de oameni mergând în genunchi, strigând incoerent, plângând și bocind fără consolare în fața rămășițelor unui om mort. Tot acest tablou e descris ca emoții profunde pentru „zeul pământului” care a trecut din viață.
Nicicând nu a fost mai evident că, atunci când o societate e lipsită de Dumnezeu, e înțesată de idoli.
Imaginea construită în jurul lui Diego Maradona e a unuia dintre acești idoli.
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.” (Exod 20:3-4)
Sursă: Evangelical Focus
Sursa foto: Pictură pe zid în Napoli, Italia, unde Maradona a jucat 7 ani. / Jack Hunter, Unsplash