in English
Marșul pentru viață - 26 martie 2016
În perioada 1–31 martie, în România și Republica Moldova va avea loc Luna pentru viață 2016, având ca punct culminant Marșul pentru viață 2016 – Pentru viață, pentru femeie, pentru familie, organizat sâmbătă, 26 martie 2016, in peste 120 de orase din Romania si Moldova.
Mesajul pe care dorim să îl transmitem prin tema acestui an, „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, este că binele femeii însărcinate nu este opus binelui copilului pe care îl poartă, ci ele se construiesc unul pe altul, și că familia și societatea au de câștigat dacă sprijină femeile în perioada de sarcină, în general, și femeile aflate în criză de sarcină, în particular. De aproape șase decenii, un astfel de sprijin lipsește la nivel național.
După 1958, când a fost legalizat, și până în prezent, incidența avortului a fost mai mare decât în țările occidentale, indiferent de regimul politic al României sau de regimul legal al avortului! Așa se face că:
- România este a doua țară din lume în ceea ce privește mărimea raportului avorturi/populație existentă (117,1%), după Rusia;
- în România revin, în medie, trei avorturi în viața unei femei, pe când în țările occidentale o femeie a făcut, tot în medie, cel mult un avort;
- rata avorturilor raportate la nașteri este cea mai mare din Europa: 480 de avorturi la 1.000 de nașteri.
Astfel, în România, a cărei populație actuală este de circa 21.800.000 de locuitori, din 1958 până în 2014 (anul pentru care sunt disponibile ultimele date statistice) au fost înregistrate doar în spitalele de stat din țară 22.752.602 avorturi:
- 7.521.100 avorturi în perioada de liberalizare 1958–1966
- 7.398.210 avorturi în perioada de restricționare 1967–1989
- 7.833.735 avorturi în perioada de liberalizare 1990–2014.
În prezent se fac circa 220 de avorturi pe zi doar în spitalele de stat. La aceste cifre trebuie adăugate avorturile care se efectuează în clinicile particulare, care nu sunt raportate pentru că nu există o prevedere legală în acest sens, și avorturile făcute de persoanele tinere și mature plecate la muncă în străinătate, care reprezintă o parte însemnată din populația României aflată în perioada de fertilitate; dacă s-ar avea în vedere și aceste date, pentru care nu există cifre exacte, probabil numărul avorturilor s-ar dubla.
Practic, de aproape șase decenii, milioane de femei care s-au confruntat cu criza de sarcină nu au beneficiat de șanse reale de a rezolva problemele care au generat criza de sarcină, iar milioane de bărbați implicați în criza de sarcină au preferat să abdice de la datoria de a sprijini femeia și copilul.
Pentru viață, pentru femeie, pentru familie
Dacă românii se consideră și sunt considerați un popor în care oamenii se ajută la nevoie, de ce nu există acest sprijin, de ce solidaritatea nu se manifestă și când este vorba de femeia în criză de sarcină?
Principalele motive pentru care societatea nu se implică în sprijinirea femeii încriză de sarcină sunt prejudecata că a fi pro-viață înseamnă a fi anti-femeie și prejudecata că susținătorii alegerii vieții copilului duc un război împotriva femeilor, iar susținătorii alegerii avortului sunt cei care apără femeile. Aceste prejudecăți au apărut din cauza modului în care a fost abordat avortul de către regimului comunist, în care legislația anti-avort nu era o legislație pro-viață, ci s-a datorat interesului politic al statului: ea nu viza sprijinirea femeii în criză de sarcină și ocrotirea dreptului la viață al copilului, ci creșterea demografică pentru împlinirea nevoilor economice. O consecință foarte gravă a acestui tip de legislație au reprezentat-o copiii abandonați.
Tema „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie” este inspirată din tema Marșului pentru viață 2016 de la Washington: „Pro-life and pro-women go hand inhand”. În România și Republica Moldova, organizațiile pro-viață au simțit nevoia să adauge și al treilea termen, „pentru familie”, pentru a sublinia că mediul firesc în care binele copilului și binele femeii se realizează este familia și că un copil născut în afara familiei nu exclude realizarea unei familii, ci este un pas înspre ea.
Astfel, tema oferă prilejul să denunțăm răspicat falsitatea opiniilor conform cărora mișcarea pentru viață nu se interesează de femeie și că avortul rezolvă o problemă a femeii. În realitate, mișcarea pentru viață se interesează de femei și de copii deopotrivă. În schimb, în cele mai multe cazuri, avortul reprezintă o exploatare a femeii în interesul confortului personal și iresponsabilității bărbatului și al confortului și iresponsabilității societății, astfel încât avortul a fost numit „ultima exploatare a femeii” de către activista pentru drepturile femeilor, Alice Paul.
Prin această temă afirmăm ceea ce experiența ne-a arătat în nenumărate cazuri concrete: că nașterea copilului a fost în interesul femeii, iar avortul la cerere a adâncit și a perpetuat diferite probleme, creând și altele noi; că alegerea vieții copilului a dat femeii putere și un viitor împlinit cel puțin de dragostea copilului; că avortul a rănit-o și i-a rănit viitorul pe termen lung.
Scopuri:
Prin demersul nostru nu solicităm interzicerea prin lege a avorturilor, ci propunem să conștientizăm:
- existența, unicitatea, demnitatea și valoarea fiecărui om începând din momentul concepției;
- că diferite situații defavorabile, precum sarcina neașteptată, nedorită, statutul marital, situația economică ori depistarea posibilității unei afecțiunila copil, conduc la criza de sarcină, o perioadă de maximă frământare și dificultate pentru femeie;
- că răspunsul la criza de sarcină nu este avortul, ci sprijinirea femeii;
- că este firească sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină, înainte și după naștere, de către tatăl copilului, familie, prieteni, culte, societatea civilă,stat;
- că firescul unei societăți care sprijină mama și copilul înseamnă și sprijinirea adopției, a copiilor adoptați, a părinților adoptivi, a părinților care din motive întemeiate nu își pot crește copiii, sprijinirea persoanelor singure, a familiilor monoparentale, a persoanelor cu dizabilități, care au nevoie de îngrijire, a tuturor celor vulnerabili.
Marșul pentru viață, Luna pentru viață, atitudinea și faptele pentru viață nu înseamnă condamnarea celor ce au făcut avort, ci o mână întinsă cu dragoste și durere.
Alexandra Nadane, Președinte, Asociația Studenți pentru viață
Ioana Picoș, Purtător de cuvânt, Marșul pentru viață 2016
Mai multe informatii si lista oraselor: www.marsulpentruviata.ro
PRO-VIAȚĂ - O sinteză despre problema avortului și abandonului
Deși 98% din români se declară creștini, și absolut toate confesiunile creștine definesc avortul ca fiind păcat, un studiu din 2007 a constatat că 50% din românce au făcut cel puțin un avort în viață. Țara noastră este în fruntea Europei și ocupă un îngrozitor loc 2 în lume la numărul de avorturi pe cap de locuitor. Ca și creștini, nu suntem chemați să judecăm femeile ce fac avort, ci să acționăm pentru prevenirea păcatului și pentru restaurarea societății prin dragoste. Un articol-sinteză despre problema avortului și a abandonului, și despre răspunsul creștinilor la aceste lucruri.
