Eliberare – restaurare – vindecare

Eliberare de poverile trecutului

Conferințele „Victorios” de la Brașov reprezintă un cadru în care este prezentat adevărul biblic și în care oamenii sunt ajutați să se elibereze de diferite probleme pe care le au în viețile lor. Încă din 2010, de la prima ediție, subiectul moștenirilor generaționale a fost abordat sub diverse forme și constituie o parte integrantă a slujirii din Biserica „Punctul Zero”. Conferințele „Victorios” au avut un impact foarte mare în viețile oamenilor; chiar de la prima ediție, prin parteneriatul cu Alfa Omega TV.

Fănel Șerban, pastor senior, Biserica „Punctul Zero” – Brașov: Din Cuvântul lui Dumnezeu, înțelegem că se transmit anumite lucruri din generație în generație și vorbim de patru mari categorii: blesteme, legături sau influențe demonice, tipare de gândire și tipare de comportament. Scriptura este clară, în 1 Petru 1:18-19 spune că răscumpărarea din felul „deșert de viețuire” moștenit de la strămoși s-a făcut „cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” Acel fel „deșert” este o viață trăită în păcat care aduce consecințe peste generații. Noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, avem acest drept câștigat la cruce să ieșim din aceste influențe care vin peste generații. Și asta este vestea bună pe care o aducem oamenilor. Nu există alte strategii sau căi, ci este o singură cale, un adevăr și o viață care este Isus Hristos. El este soluția.

Florin Șaitiș, pastor, Biserica „Punctul Zero” – Brașov: În biserică și în societate vedem această nevoie de eliberare. Trăim într-o vreme în care e multă apăsare și oamenii umblă cu multe poveri asupra lor. Isus Hristos a venit să ne salveze, să ne mântuiască, să ne elibereze, să ne restaureze, să ne vindece în conformitate cu ceea ce El a declarat atunci când Și-a început lucrarea.

Tatiana Cocieru: Vindecarea unor traume din copilărie

Părinții mei m-au iubit foarte mult, dar nu și-au exprimat afecțiunea față de mine. S-au îngrijit foarte bine de partea materială, dar latura emoțională a lipsit, așa că trauma respingerii am avut-o din copilărie. Mai târziu, am învățat că omul care a fost respins, la rândul lui, îi respinge pe ceilalți. Și eu exact asta am făcut. Relațiile mele erau tensionate, aveam blocaje emoționale, eram foarte rănită și atunci mă ascundeam. În biserică am învățat că nu trebuie să ne supărăm și chiar eu spuneam că e păcat să te mânii. Așa am acumulat în viața mea multă mânie, deși în Psalmi ne învață: „vărsați-vă inimile înaintea Domnului”. Dar, după ce am început procesul de vindecare, de eliberare, de exprimare a emoțiilor și Domnul s-a ocupat de rănile și traumele mele, relațiile mele au fost restaurate, viața mea a fost restabilită și inima mea frântă a fost vindecată, cum spune în Biblie: „vă dau o haină de laudă în locul plânsului și veți fi terebinți ai neprihănirii”.

Mariana Fulop: Am experimentat libertatea în urma vindecării

Întoarcerea mea la Domnul a fost cea mai mare vindecare a inimii mele. Și totuși, am avut senzația că nu e totul și că mai am nevoie de ceva. Adevărul este că bucuria mântuirii am primit-o, dar încă aveam rădăcini de amărăciune, de tristețe, neiertări în inima mea și parcă nu trăiam viața din belșug, care ne-a fost promisă de Domnul Isus. În timp ce am consiliat femei în criză de sarcină, cu sindrom post-avort, mi-am pus întrebarea: „De ce sunt rădăcini de amărăciune? Care este cauza?” Și am înțeles și am învățat că iertarea, exprimarea emoțiilor înaintea lui Dumnezeu, aduce eliberarea de anumite lanțuri care ne țin în neputință, în tristețe, în amărăciune, în deznădejde. Și m-am întrebat, ce mai trebuie făcut? Atunci am decis să urmeze cursurile Ellel unde am învățat ce înseamnă adevărata eliberare a sufletului și vindecarea emoțională, vindecarea duhului, și chiar a trupului. Mai mult, am înțeles importanța iertării și a acceptării, am înțeles importanța acelei încrederi pe care numai Dumnezeu ți-o poate da. Să ieși din închisoarea așteptărilor tale, să-L pui pe Domnul în centrul vieții tale, în centrul tiparelor tale de gândire, de comportament, să primește credință că El este cu tine și în tine. Cred că asta e cel mai important. Și am experimentat vindecarea interioară, vindecarea minții, a emoțiilor mele, am știut cum să reacționez la anumite provocări și am experimentat libertatea.

Emese Dan: Vindecarea emoțională în viața unui creștin

Provin dintr-o familie disfuncțională. Tatăl meu a fost aloolic și relația lui cu mama nu a fost una bună. Am avut parte de multă violență fizică și verbală, și asta a produs în mine multă răzvrătire. Dar, în toată răzvrătirea mea, Dumnezeu venea din când în când și trăgea câte un semnal de alarmă. Și mă refer la diferite chemări la evanghelizare, unde ridici mâna și te predai Domnului. Am făcut și asta, dar exista în mine nevoia de mângâiere și de a fi acceptată. Astea sunt niște nevoi de bază pe care cred că le avem cu toții, inclusiv noi, creștinii. Doar modul în care le împlinim este altul și asta face diferența. Am început să merg la o biserică baptistă unde se făcea studiu biblic, m-am botezat și foamea după Dumnezeu a devenit tot mai mare. Am înțeles că am un sens și un scop, dar aveam mari probleme cu mânia, cu neîncrederea în Dumnezeu. La nivelul minții, Îl credeam pe Dumnezeu, însă acțiunile mele nu reflectau acea încredere și viața mea creștină a ajuns la nivel de platou. La un moment dat, am aflat despre lucrarea Ellel România, la acea vreme, și am participat, împreună cu soțul meu, la un sejur de vindecare. După ce am finalizat cursul, a început, cu adevărat, călătoria mea cu Domnul. În opinia mea, vindecarea emoțională este un punct de răscruce în viața unui creștin.

Raluca Sârb Cozîrtea: Relația cu Dumnezeu este cea mai valoroasă

În adolescență, m-am întrebat care este rostul meu pe acest pământ și am început să umblu în foarte multe biserici pentru a găsi răspunsul. M-am gândit că viața trebuie să fie mai mult de atât și am început să-L caut pe Dumnezeu și să citesc Biblia. Viața mea s-a schimbat după ce am fost născută din nou și am intrat într-o comunitate în care mi-am găsit locul. Mi-am dat seama că relația cu Dumnezeu, cu Creatorul, cu Tatăl este cea mai valoroasă.

Ciprian Tomoiagă: Trebuie să crezi că Dumnezeu te poate vindeca

Părinții mei erau religioși, dar nu frecventau biserica, ci se rugau acasă, iar pe mine m-au dus la biserică foarte puțin, și atunci la Paște și la Crăciun. Am crescut așa și m-am îndepărtat de Dumnezeu. La un moment dat, m-am angajat la firma vărului meu, unde toată lumea, dimineața, participă la un timp de rugăciune și de citire a Bibliei. El m-a chemat și la biserică, unde chiar de la timpul de închinare mi-am dat seama că acolo e locul meu și i-am spus și soției. Am început să merg și la un grup de casă, iar acolo am început să tușesc. În 2005 fusesem diagnosticat cu astm bronșic și de atunci eram sub tratament. Înainte de a pleca, verișorii mei mi-au spus că vor să se roage pentru mine ca Dumnezeu să mă vindece. Și am acceptat, pentru că ce putea să se întâmple rău la o rugăciune? Din acel moment, nu am mai avut nevoie de tratament. Nu mai țin minte cum s-au rugat, dar cel mai important lucru este să crezi că Dumnezeu te poate vindeca. Credința este cea mai importantă.

Lavinia Borodi: Credință vie în lupta cu leucemia

Am fost diagnosticată cu leucemie la finalul anului 2018. În urma analizelor care au fost foarte proaste, medicii nu mi-au dat multe șanse, însă toată puterea am primit-o de la Dumnezeu. Înainte de acest diagnostic, relația mea cu Dumnezeu nu a fost foarte apropiată. Eram în religia ortodoxă, mergeam la biserică, posteam, dar nu am cunoscut ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu, pentru că nu am fost învățată. Această experiență m-a făcut să mă apropii mai mult de Dumnezeu, iar în 2019 mi-am predat întreaga viață în mâna Lui. Vreau să fie o încurajare pentru oricine trece printr-o situație asemănătoare. O perioadă de 9 luni de zile am urmat tratament cu citostatice și eram foarte slăbită, dar am avut pace în interiorul meu, pe care doar Dumnezeu mi-a dat-o. Am crezut până la final că El mă va scoate din această situație și așa a fost. Dumnezeu este mai mare decât orice boală sau orice necaz. Am trecut prin boală cu credință pentru că atunci când mă uitam la analize vedeam că sunt proaste, dar am decis să mă uit țintă la Hristos. Biblia era lângă mine și nu am încetat să mă rog. Când puteam să citesc, citeam, dar când aveam dureri și nu puteam citi, vorbeam cu El așa cum aș vorbi cu un părinte. Atunci când doctorul spunea: „Hmm, foarte rău, nu sunt șanse, e greu...”, știam că este un Dumnezeu care e mai mare. Așa a lucrat Dumnezeu că, în spital, am avut lângă mine persoanele potrivite, începând de la asistente până la medici. Lupta nu am dat-o eu pentru că eram prea slăbită, ci lupta a dat-o Dumnezeu pentru mine. Ce am făcut eu? A fost să îmi țin privirea sus și să nu mă las de El.

Fragmente extrase din emisiunile „Vieți în lumină” și „Știrile Alfa Omega”.

Articolul a fost publicat în revista Alfa Omega TV Magazin (anul 15, nr. 3), din iulie - septembrie 2025, cu tema „Educație și revelație”. Mai multe despre revistă și despre cum te poți abona: https://alfaomega.tv/revista