
Vindecarea inimilor copiilor romani - de Elena Covaci
Poate mai mult ca oricând în istorie trăim o vreme în care asistăm la tot mai multă dărâmare morală și spirituală. Adoptăm câini, salvăm urși, balene și tot felul de animale pe cale de dispariție, însă tot mai puțin ne întrebăm ce facem pentru copiii români care sunt victime ale sărăciei, neglijenței și iresponsabilității semenilor noștri. Pentru un copil a trăi într-un loc străin, fără mama și tata este un lucru de-a dreptul înfricoșător.
Nu voi vorbi despre consecințele cumplite ale acestor traume și abuzuri sufletești și nici nu doresc să intru în justificări de natură economică sau socială, nu acesta este scopul meu. Pot însă să iau în considerare câteva indicii importante care mă ajută să înțeleg rolul meu de femeie creștină în mijlocul acestei realități tragice a abandonului și abuzului copiilor în lumea noastră.
În primul rând în Matei 18:7 Domnul Isus ne spune: ”Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul prin care vine prilejul de păcătuire”. Din păcate putem presupune, că suferința copiilor va continua în sistemul lumii de azi. Da, putem sprijini legi care să limiteze răul și să scoatem la lumină faptele întunericului dar nu vom putea niciodată zădărnici răul din rădăcini...
În același capitol, în versetul 5, Domnul Isus ne spune: ”Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine” În esență Hristos ne spune: ”Ce faceți pentru ei, faceți pentru Mine”. E limpede faptul că Isus Hristos percepe extrem de personal tot ceea ce facem copiilor.
Asta avem de făcut: până la venirea Împărăției lui Cristos putem și trebuie să ajutăm victimele.
Lucrez pentru o organizație care sprijină tineri crescuți în instituții de ocrotire socială. Îi văd zi de zi cum se luptă cu uriașii din viața lor: singurătate, neîncredere, frică.
Mintea le este plină de gânduri, pe care nu le mai spun nimănui, care îi apasă și le îngreuiază sufletul, care iau loc ideilor noi și îi blochează. Ei sunt supraviețuitorii unor fapte despre care noi credem că ne-ar fi omorât. Și totuși, încă luptă, încă rezistă, încă cred în noi că îi vom ajuta să reușească.
Alături de un grup de voluntari dedicați acestei cauze îi vizităm pe acești copii și tineri în centrul lor și, însuflețiți de un mesaj de bunătate și har, căutăm în mod practic să atingem cât mai multe nevoi din viața lor. Îi facem să înțeleagă că Dumnezeu poate face ceva din orice atunci când trecem de partea Lui.
Astfel le dăruim un vis pentru care să trăiască și să înflorească. Spre slava și gloria Lui!
În viața mea personală, am ales alături de soțul meu să fim părinții a trei băieței care au fost cândva abandonați. Astăzi, după 12 ani, ei sunt trei adolescenți minunați alături de care ne simțim o familie completă, cu provocările și bucuriile normale ale unei astfel de vieți și care, cu siguranță, ne fac să experimentăm din plin dragostea și minunile lui Dumnezeu.
Și tu poți deveni mamă în alt fel, nu neapărat în modul convențional. Poți alege să pornești la drum strângând o mânuță mică în palma ta la care să-i oferi darul de a fi copil. Și, cu siguranță, simțindu-i mâinile în jurul gâtului tău, îți va oferi darul de a fi părinte.
Dacă nu te regăsești în această chemare de a fi familia unui copilaș există și alte feluri prin care să aprinzi scânteia speranței în ochii lui:
Vizitează-l și ajută-l să-și îmbunătățească performanța școlară.
Contribuie la o mai bună nutriție.
Susține o fundație serioasă care este implicată într-un centru de ocrotire socială.
Ajută la îmbunătățirea condițiilor de viață dintr-un centru.
Pentru acești copii merită să luptăm, să încercăm să vindecăm rănile făcute de cei care trebuiau să-i protejeze, să ne rugăm cu credință, să ne apropiem de astfel de nevoi, de trăiri, de dureri, să aducem o oază de speranță, un zâmbet, un sentiment de siguranță, să ne întindem mâna spre cel nenorocit și brațele deschise către cel mic și lipsit.
Implică-te în această lucrare măreață, cu conștiența faptului că Domnul Isus ne-a spus, că ce îi vom face unui copil, Lui îi vom face!
Elena Covaci
Coordonator proiecte Fundația Agathos Timișoara