Am rămas însărcinată, dar sunt prea tânără, ce să fac?

Te gândești dacă să păstrezi copilul sau să apelezi la avort? Copilul odată conceput, este viață. „Să nu ucizi” este una din cele 10 porunci. Iar în Psalmul 139, ni se spune că Dumnezeu veghează asupra sarcinii încă dinainte de a se fi născut copilul. Cuvântul lui Dumnezeu spune despre copilul nenăscut încă: „Când nu eram decât un plod, ochii Tăi mă vedeau.” Deci, înaintea Lui, copilul nenăscut este viață. Și medicina recunoaște acest lucru. Odată ce oul este fecundat, e viață. Chiar dacă trupul nu este format în totalitate, embrionul e viață.

Biblia spune în Ezechiel 16:38 faptul că Dumnezeu va judeca femeile ucigătoare de copii. El folosește expresia aceasta: „femei ucigătoare de copii”. El le va judeca. Poți să fii absolvită de judecata lui Dumnezeu, păstrând copilul. Avortul nu este cea mai bună soluție din niciun punct de vedere.

Poate zici: „Sunt prea tânără, îmi ratez viitorul, cariera. Nu mă mai pot realiza profesional, nu mă mai pot integra cu colegele mele.” Aș recomanda acestora să citească cartea „Recuperarea emoțională a femeii post-avort”. După avort, apare sentimentul de vinovăție post-avort ce urmărește toată viața femeia care a făcut avort intenționat. Deci, nu se merită!

Dacă ești prea tânără, stai de vorbă cu mama ta. Dacă nu ești căsătorită și ai rămas însărcinată, prima la care trebuie să apelezi este mama ta. Stai de vorbă cu o prietenă, cu cineva, cere un sfat. Însă dacă mama ta îți spune să faci avort, ca să nu știe nimeni rușinea, sfatul meu este să nu asculți. Păstrează copilul. Prețul pe care trebuie să-l plătești pentru un avort este incomensurabil mai mare decât cel al păstrării copilului. Nu se compară.

Eu îți recomand câțiva pași. Începul este pocăința. Vino înaintea lui Dumnezeu și roagă-te. Poți să te rogi rugăciunea care se rostește în Biserica Ortodoxă la fiecare liturghie: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă. Ai milă de mine, păcătoasa. Iartă-mi toate păcatele. Iartă-mi și păcatul acesta”.

Mărturisește păcatul înaintea lui Dumnezeu, cere-I iertare pentru faptul că ai curvit. Un copil în afara căsătoriei este un copil născut din curvie. Ai călcat una din cele zece porunci și L-ai întristat pe Dumnezeu. Pocăiește-te. Iertarea lui Dumnezeu nu este confesională și păcatul nu este confesional. Avortul nu poate fi socotit păcat la o confesiune, iar la alta, nu. Avortul și pocăința nu sunt confesionale. Cere-I Domnului să te spele și să te curățească.

După ce ți-ai cerut iertare lui Dumnezeu, însușește-ți iertarea lui Dumnezeu, iubirea Lui. Femeile care și-au refăcut relația pe verticală cu Dumnezeu, nu vor mai dori să facă avort. Atunci când te pocăiești înaintea lui Dumnezeu, El vine în viața ta, Sfânta Treime vine în inima ta, vine în ființa ta și îți dă putere ca să poți păstra copilul. Îți dă putere ca să poți cântări bine lucrurile și să păstrezi viața.

Avortul nu e o soluție. De departe, nu este o soluție. Spun lucrul acesta pentru că vreau să fii protejată, păzită de consecințele sentimentului post-avort, care nu va dispărea până nu te pocăiești, până nu vii la Dumnezeu. Pentru unele femei, nu va dispărea chiar toată viața.

Am văzut femei care își plâng copiii nenăscuți. Am cunoscut femei cu inima zdrobită, care au zis: „Aș da naștere la zece copii, numai ca să îmi pot liniști sufletul din cauza unui avort făcut când eram prea tânără. Lucrurile, însă, nu se mai pot întoarce și îndemnul meu este să nu alegi avortul, pentru a te proteja de consecințele sindromului post-avort și să poți astfel să trăiești bucurându-te de viață.

Dacă cineva se întreabă ce să facă cu copilul pe care-l poartă în pântece, eu îi spun că nu are niciun drept de a decide să-i curme viața. După cum femeile care nu pot să nască nu au nicio autoritate sau drept să zică că rămân însărcinate, din moment ce ele sunt sterpe, au o afecțiune organică și nu pot să rămână însărcinate. Cu tot tratamentul, ele nu pot să procreeze pentru că darul vieții nu este în mâna lor. Și dacă darul vieții nu este în mâna noastră, tot la fel noi nu avem dreptul nici asupra a ceea ce avem, pentru că nu este nimic din ce avem și să nu fie primit de la Dumnezeu.

Deci darul vieții este de la Dumnezeu. El este Cel care dă viață. Atunci când are loc fecundarea, El este Cel care dă viață. El este Cel care pune viață acolo și doar El are dreptul asupra vieții, și atât. Omul nu are niciun drept.  

Daca ai nevoie de sprijin in rugaciune, scrie-ne sau suna-ne la rugaciune[at]alfaomega.tv, 0356.401.221, www.alfaomega.tv/rugaciune