O fetita se roaga pentru Venezuela

Granita dintre Venezuela si Columbia

„Ma numesc Maryelis. Sunt din Venezuela si am noua ani. Pentru a ajunge aici, trebuie sa ne trezim la 5 dimineata. Luam autobuzul catre port, de unde cumparam peste. Apoi traversam podul. Incepem sa mergem si strigam: Peste de vanzare! Vindem peste ca sa avem ce manca si sa ramanem astfel in viata.

In Venezuela nu e mancare. Nu exista nimic de cumparat. Oamenii nu au bani. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mama e mereu cu mine.

Intr-o zi groaznica, cand mergeam catre port, am fost jefuite. Ne-au amenintat cu arme: una la spatele mamei, alta spre capul meu. In acel moment, am inceput sa plang. Mi-am imaginat ce era mai rau: ca imi voi pierde mama. Eu si mama mergeam si vorbeam cand ea a vazut postat un anunt. Era interesata fiindca amandoua ne simteam rau. Am colorat o inima pe care scria Te iubesc, mami! O iubesc foarte mult si tot timpul ii desenez felicitari pe care scriu: Te iubesc!

Uneori, cand am o prajiturica, o las si pe mama sa guste.

Doamna doctor s-a comportat foarte frumos cu noi. Avea un instrument cu care mi-a ascultat inima, mi s-a parut foarte interesant. Am primit medicamente de febra pentru cand ma simt rau, cand ma doare gatul, sau daca sunt ametita si ma doare capul.

Vreau ca oamenii sa afle ce se intampla aici si ca avem nevoie de ajutor in Venezuela. Merg la biserica in fiecare duminica si ma rog lui Dumnezeu sa schimbe Venezuela. Suntem in mainile Lui.”

Sursa: GNA