Traind implinirea profetiilor in fiecare zi - din Ierusalim, Barry Segal

În data de 4 iunie 2009, președintele Statelor Unite ale Americii Barak Hussein Obama a rostit următoarele cuvinte în cadrul unui discurs adresat musulmanilor din Cairo, Egipt: „Am venit aici în căutarea unui nou început între Statele Unite și musulmanii din întreaga lume...” Mulți, printre care și agențiile serviciilor secrete ale lumii occidentale, nu s-au așteptat la ceea ce a urmat imediat după aceea, adică Primăvara Arabă.

Pe internet, pe pagina Wikipedia, termenul primăvara arabă, sau al-Thawra al-Arabiya în limba arabă, este definit ca fiind „un val revoluționar de demonstrații, proteste ce se desfășoară în lumea arabă și a început în data de 18 decembrie 2010. Până în prezent, conducătorii au fost demiși în Tunisia, Egipt, Libia și Yemen; răscoale civile au avut loc în Bahrain și Siria (război civil), proteste şi valuri de terorism s-au petrecut în Algeria, Irak, Iordania, Kuweit, Maroc şi Sudan. Alte proteste s-au desfăşurat în Liban, Mauritania, Oman, Arabia Saudită, Djibouti, Ciad, Sahara Occidentală şi acum, Mali.” Noi izbucniri ale unei noi intifade ameninţă să-i adune pe palestinieni şi israeliţi într-o altă rundă de violenţe.

Psalmistul spune cu mâhnire: „Destul mi-a locuit sufletul lângă cei ce urăsc pacea. Eu sunt pentru pace; dar de îndată ce vorbesc eu, ei sunt pentru război.” (Psalmi 120:6,7)

Priviţi la toate aceste naţiuni care sunt ca nişte puncte pe o hartă. Omul de rând probabil că nu a făcut legătura între aceste puncte, dar a învăţat să tolereze sau doar să observe aceste evenimente ce au loc la scară largă atât timp cât viaţa personală nu le e afectată, ci rămân doar la stadiul de ştiri în ziare sau la televizor, căci par să se petreacă undeva, într-un loc îndepărtat. Pe de altă parte, milioane de oameni din Orientul Mijlociu sunt suferinzi şi mor, fiind mai ales ţinta atacurilor şi izolaţi. Aceştia formează comunităţile creştine din naţiunile respective. În mare parte, Occidentul e deconectat de la realitate, nu numai în ce priveşte acele puncte de pe hartă, ci şi în ce priveşte adevărul profeţiilor biblice care face legătura între ele. Vom începe prin a face anumite observaţii cu privire la aceste evenimente ce se petrec în lume şi apoi vom compara cu ce scrie în Sfânta Scriptură pentru a înţelege şi a ne pregăti pentru vremea în care trăim.

E important şi să încercăm să înţelegem ce răspuns are Dumnezeu la o viziune umanistă asupra lumii, atât în domeniul natural, cât şi în cel spiritual, care s-a strecurat în biserici şi la amvoane. El ne avertizează în Ezechiel 13:9, 10: „Mâna Mea va fi împotriva prorocilor, ale căror vedenii sunt înşelătoare şi ale căror prorocii sunt mincinoase; ei nu vor rămâne în adunarea poporului Meu, nu vor fi scrişi în cartea casei lui Israel, nici nu vor intra în ţara lui Israel. Şi veţi şti că Eu Sunt Domnul Dumnezeu. Lucrurile acestea se vor întâmpla pentru că ei rătăcesc pe poporul Meu, zicând: 'Pace!' când nu este pace...”

Siria

În ultimii doi ani, începând din data de 15 martie 2011, când locuitorii unui mic orăşel din sud au ieşit pe străzi în formă de protest, am asistat la unul dintre cele mai cumplite măceluri din vremea modernă, sau cel puţin, din secolul al XIX-lea până în prezent. Până acum, au fost ucişi peste 60,650 sirieni într-un conflict ce nu e altceva decât un război civil. Peste 30,000 de oameni sunt daţi dispăruţi, peste 3,000 de copii au fost ucişi, sunt cel puţin 400,000 de refugiaţi şi alţi 1,2 milioane de sirieni au fost strămutaţi. E interesant de remarcat că niciun fel de condamnare la adresa regimului preşedintelui Assad şi a dictaturii sale nu l-a făcut să îşi schimbe hotărârea. Mai presus de toate, avertizările venite din partea ONU s-au dovedit a fi nefolositoare în cazul conducătorilor malefici din Orientul Mijlociu. Acest lucru te face să te întrebi cum s-ar putea descurca aceste organizaţii în cazuri în care e nevoie de intervenţie.

Cu toate acestea, forţele rebele siriene ale opoziţiei nu sunt cu mult mai bune, în rândul lor găsindu-se membri al-Qaeda şi adepţi ai jihadului ce lucrează sub acoperire. Ştirile despre violuri în grup, acompaniate de crimă, chiar şi împotriva creştinilor, au devenit un lucru obişnuit în cadrul acestui conflict, dar, în mare parte, liderii creştini şi bisericile din toată lumea nu spun nimic. Comunităţile creştine din Orientul Mijlociu fug ca să scape cu viaţă, creştinii fiind torturaţi, ucişi şi aruncaţi în închisori.

În Isaia 17:1 scrie: „Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături.” Asemenea multor oameni care au studiat profeţiile despre Israel şi Orientul Mijlociu, întotdeauna am crezut că totul se va petrece după un război răsunător între Israel şi Siria. Probabil din cauza numeroaselor arme chimice mortale, care ar putea ajunge în mâinile grupărilor teroriste precum Hezbollah, cineva s-ar putea gândi că un atac aerian israelian ar reprezenta împlinirea acestui cuvânt profetic. Iată ce a spus recent ambasadorul israelian la ONU cu privire la aceste arme de distrugere în masă: „Consiliul de Securitate trebuie să acţioneze acum, nu mâine.” Chiar şi aşa, tăcerea e şi mai ucigătoare în ce priveşte răspunsul primit din partea ONU. Priviţi ce s-a întâmplat brusc cu Damascul: este adus la ruină de propriul preşedinte, Assad, fiind bombardat. Poate că nu Israelul este unealta prin care Dumnezeu împlineşte această profeţie. Vom afla acest lucru în curând.

Egipt

În urma protestelor în masă, adică prin ceea ce au părut a fi proteste conduse democratic de către o tânără generaţie a culturii YouTube, preşedintele Egiptului Hosni Mubarak a fost alungat de la putere. Mubarak a devenit preşedintele Egiptului după asasinarea fostului preşedinte Sadat chiar de către Frăţia Musulmană care a preluat acum puterea prin înşelăciune şi intimidare. Peninsula Sinai nu mai este destinaţia turistică descrisă în Biblie care a devenit atât de populară. În schimb, grupări precum al-Qaida şi grupările teroriste islamice care susţin jihadul cutreieră zonele deşertice ale Peninsulei Sinai, transformând-o într-un loc unde predomină anarhia.

Presa egipteană şi-a pierdut şi puţina libertate pe care o avea. Turistele venite din Occident au fost violate. Comunitatea creştină coptă suferă sub presiunea unui val de extremism islamic şi a salafiştilor care cer ca Morsi, noul preşedinte ales, să introducă pe deplin legea Sharia. Abia de curând aceasta a fost votată ca făcând parte din noua constituţie. Din nou, acest lucru înseamnă un pericol sporit pentru creştinii care trăiesc în Egipt. Răpiri, bătăi, violuri, confiscarea terenurilor şi a locuinţelor, bombe ce explodează lângă biserici şi ucideri justificate ale creştinilor sunt doar câteva exemple ale modului cum arată noul Egipt.

De curând, în timpul discursului pe care l-a ţinut la una dintre întrunirile noastre din Anglia, un pastor egiptean a venit la mine şi mi-a spus: „De ce oare creştinii din Occident nu critică aceste nedreptăţi, ci, din contră, îşi sporesc ajutorul financiar acordat guvernului lui Morsi? Ne răpesc fetiţele ca să le facă miresele membrilor grupării Hamas din Gaza şi ale musulmanilor mai în vârstă. Ameninţă că ne vor omorî fiii şi pe cei care nu se convertesc la islamism, conform poruncilor din Coran.

Remarcile făcute de preşedintele susţinut de Frăţia Musulmană în 2010, în cadrul unui interviu în limba arabă difuzat de televiziunea Al-Quds a inclus declaraţia că evreii sunt „urmaşi ai maimuţelor şi porcilor”. Iată pe cine susţin Uniunea Europeană şi Statele Unite! Iată ce spune Biblia în Isaia 19:2,3,4: „Voi înarma pe Egipteni unii împotriva altora, şi se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten... Duhul Egiptenilor va pieri din ei... Voi da Egiptul în mâinile unui stăpân aspru, şi un împărat fără milă va stăpâni peste ei, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor.”

În concluzie, s-a spus: „Dumnezeu nu ne dă profeţii ca să ne sperie, ci ca să ne pregătească.” Am privit numai câteva evenimente ce se desfăşoară şi, în fiecare lună, punctele încep să fie unite, stabilindu-se nişte linii clare. Vom continua să analizăm şi să trasăm aceste linii împreună pentru a vedea imaginea ce se conturează cu privire la ceea ce se întâmplă şi la ceea ce se va împlini în vremea noastră, pe măsură ce se apropie venirea lui Ieshua, Mesia.

Din Ierusalim,
Barry Segal