Stiri crestine - Mapamond crestin 524 - 2 august 2014

Din sumarul editiei:

• Satui de islam, iranienii se intreaba: „Cine este acest Isus?”
• Premiile KLOVE au onorat artistii pentru implicarea lor in societate
• Copil încarcerat la 8 ani, până când...
• O organizatie inregistreaza marturiile celor care au fost matorti fondarii statului Israel
• Moms Night out – un nou film crestin dedicat parintilor
• Talida Tolnai – povestea de succes a unei handbaliste crestine

Satui de islam, iranienii se intreaba: "Cine este acest Isus?"

E o perioadă foarte aglomerată, dar plină de entuziasm la Mohabat TV fiindcă de acolo, pe calea undelor, se transmite mesajul creștin în Iran.

Mike Ansari, director general, Mohabat TV,a spus că un număr foarte mare de iranieni urmăresc canalul lor. Din 2006, ei difuzează programe creștine în Orientul Mijlociu, Europa și regiuni din Asia prin satelit. Dar atenția echipei lui Mohabat se concentrează asupra națiunii islamice a Iranului.

Mulți dintre telespectatorii care îi contactează din Iran le spun că islamul nu le împlinește așteptările. Atunci când pornesc televizorul și se uită la Mohabat TV aud un mesaj nou despre Isus, un mesaj al dragostei și acceptării.

Nazanin Baghestani este cea care coordonează centrul de consiliere al canalului și aceasta a afirmat că persanii sunt însetați după adevăr, vor să afle cine este acest Dumnezeu despre care vorbesc, vor să știe cine este Isus, dacă e real sau a fost doar un profet.

Pentru a răspunde multitudinilor de întrebări au angajat consilieri creștini vorbitori de limba Farsi din diferite părți ale lumii și primesc în jur de 8 – 10 mii de apeluri în fiecare lună de la iranieni. Atunci când deschid subiectul, le predică Evanghelia și mulți își predau inima și Îl primesc pe Isus.

Dar realizarea de emisiuni creștine pentru Iran nu este lipsită de provocări. Majoritatea producțiilor sunt realizate în afara țării în locații secrete multiple din motive de siguranță.

„Canalul și semnalul nostru sunt zilnic bruiate în Iran. Este adevărat că apelurile telefonice sunt monitorizate și cei care încearcă să ne contacteze sunt persecutați din când în când”, a spus Mike Ansari.

În iunie 2011, casa unui bărbat creștin a fost răscolită de către autoritățile iraniene în timp ce vorbea la telefon cu un consilier de la Mohabat. Tânărul creștin a fost ucis la scurt timp după această convorbire. Dar Ansari spune că amenințările nu-i opresc pe iranieni să se uite la canalul TV care oferă programe creștine 24 de ore din 24.

„Țineți cont că în Iran nu există biserici așa cum există în afara Iranului. Multor iranieni curioși le este mai ușor și mai sigur să stea acasă și să urmărească postul de televiziune”, a declarat Ansari.

Religia oficială a Iranului este islamul. Creștinii reprezintă mai puțin de 1% din populație. Majoritatea covârșitoare este musulmană. Creștinii sunt frecvent închiși și considerați o amenințare la adresa siguranței naționale. Open Doors, o organizație care slujește de zeci de ani biserica persecutată, a clasat Iranul pe locul 9 din cele 50 de țări în care persecuția creștinilor este severă.

„Avem programe prin care oferim speranță și îi încurajăm pe creștini. Le spunem că persecuția face parte din viața creștină, mai alescândești creștin într-o țară care nu este predominant creștină”, a spus Mike Ansari.

Națiunile Unite au declarat că cel puțin 49 de creștini iranieni sunt închiși în Iran. Printre ei se află cetățeanul american și pastorul creștin Saeed Abedini care execută o sentință de 8 ani pentru că a refuzat să se lepede de credință.

„Nu vrem să-i punem în pericol sau să auzim că sunt persecutați, așa că le spunem mereu să lucreze cu înțelepciune și să fie înțelepți cu noua lor credință și în modul în care îi abordează pe ceilalți”, a menționat Ansari.

Tratamentul dur aplicat creștinilor nu face decât să contribuie la creșterea bisericii.

“Am intrat într-un nou sezon. Sunt multe persoane care ne contactează pe propria răspundere și se pare că nu le este frică. Ei sfidează orice autoritate și limitare care există pe plan local și doresc să intre în legătură cu cineva”, spune Ansari.

Ansari este de origine iraniană și îi încurajează pe creștinii din întreaga lume să se roage pentru Iran, în special acum, când milioane de musulmani sărbătoresc luna sfântă a Ramadanului.

Ansari a declarat că scopul lor este să le spună musulmanilor că există o alternativă: că profetul Isus pe care-L cunosc foarte bine din Islam, este mai mult decât un profet. Că dacă te încrezi în El primești speranță.

Premiile K-LOVE au onorat artistii pentru implicarea lor in societate

De la Premiile Grammy la Premiile Billboard, acest gen de ceremonii celebrează talenul și le oferă fanilor șansa de-aș întâlnivedetele preferate. Postul creștin de radio K-LOVE a organizat recent ceremonia de decernare a premiilor creștine în Nashville Tennessee. Evenimentul a fost găzduit de cântărețul Matthew West și de Candance Cameron Bure,finalista emisiunii „Dancing with the Stars”.

Mike Novak, președintele radiouluiK-LOVE a afirmat că aceastăfestivitate n-are legătură cu radioul lor, ci îi poartă doar numele. Scopul lor e acela de a crea o legătură între comunitatea de artiști și ascultători. Ei au avut dintotdeauna o relație foarte bună cu artiștii și cu ascultătorii, dar au simțit că nu există o punte între cele două.

Postul de radio K-LOVE a luat naștere în 1980 în Rocklin, California, cu o singură stație de emisie. Astăzi, K-LOVE are 468 de stații de emisie în 47 de state. Stația lor soră este Air 1, le difuzează melodiile din top 40 și este ascultată în 42 de state. Iar prin internet, K-LOVE este ascultat în întreaga lume.

„K-LOVE atinge milioane de oameni în fiecare zi. Anul acesta, în cadrul ceremoniei de decernare a premiilor au fost apreciați autori, atleți și alte celebrități pentru modul în care și-au folosit credința pentru a influența cultura. În cadrul evenimentului s-a desfășurat și proiectul „The Ultimate Fan Experience” prin care s-au strâns bani pentru World of Hope, o organizație cunoscută pentru restaurarea căminelor și comunităților destrămate”, a spus Angela Zatopek.

„Ne-am hotărât să dezvoltăm un centru K-LOVE în centrul orașului Detroit. Acolo se vor desfășura programe de afterschool pentru copii, vom oferi asistență medicală și se vor desfășura tot felul de programe. Pentru fiecare 500 de mii de voturi, un veteran de război primește o casă în zona Detroit”, a afirmat Ansari.

Prin aceste activități interactive, artiștii au vrut să-și concentreze atenția asupra fanilor...

Cântărețul Jeremy Camp a spus că cineva a venit la el și i-a spus că l-a văzut în urmă cu 2 ani. I-a spus că avea cancer și concertul lui trebuia să fie ultimul lui concert. Dumnezeu l-a vindecat și în acea seară era acolo.

„Ne iubim fanii. Noi credem în concertele live. Datorită fanilor suntem aici”, a declaratMichael Tait, de la Newsboys.

„Este amuzant că deși un cântăreț primește un premiu, nu suntem noi în centrul atenției, ci fanii și e șansa noastră să le mulțumim”, a spus Colton Dixon.

Iar muzica creștină a atras atenția oamenilor de afaceri. Pepsi a sponsorizat acest eveniment și a lansat pe piață milioane de doze care ofereau descărcări gratuite de melodii.

„La Pepsi MidAmerica credem că lumea trebuie să afle despre acest eveniment. Anul acesta am lansat 20 de milioane de doze”, a declarat Lee Crisp, președinte Pepsi MidAmerica.

„Este o premieră în media creștină. O companie seculară a colaborat cu o entitate care este evident creștină”, a spus Ansari.

Cu mai multe parteneriate de acest fel, fanii se pot aștepta ca postul K-LOVE și alte stații creștine să continue să răspundă cererii pentru muzică creștină.

Pacifique - Copil încarcerat la 8 ani, pana cand...

„Tu ești prețios”este melodia pe care Pacifique și alți doi foști copii ai străzii o cântă astăzi pentru Dumnezeu. Ei au speranța și bucuria pe care nu le-au cunoscut când locuiau pe străzi. Pacifique nu și-a cunoscut tatăl și și-a pierdut mama când avea doar 3 ani. Rămas singur și fără nicio posibilitate de a merge la școală, a început să lucreze de la o vârstă fragedă. La vârsta de 8 ani era pe străzile din Kigali, in Rwanda, luptându-se pentru supraviețuire.

„Făceam rost de mâncare furând lucruri. Mâncarea mea preferată erau drogurile. Consumam droguri ca să scap de tristețe”, a afirmat Pacifique, un fost copil al străzii.

La doar 8 ani,Pacifique a fost arestat și închis. A fost bătut și treceau multe zile fără să mănânce. Într-un final a evadat și s-a întors pe străzi, fără prea multă speranță pentru viitor până când Organizația Hope for Life a mers în piața în care Pacifique își petrecea majoritatea timpului. Aceștia au mers acolo să recupereze copiii străzii.

„Nu eram pe listă, dar m-au luat pentru că Dumnezeu avea un plan cu mine”, a spus Pacifique.

În prezent, viața lui Pacifique este foarte diferită. În ultimii 5 ani, Organizația Hope for Life i-a oferit mâncare, adăpost, educație și instruire pentru viitoarea lui carieră. Dar mai mult decât atât, organizația a împărtășit cu el și cu prietenii lui dragostea lui Dumnezeu, o dragoste care i-a transformat pentru totdeauna.

„Cred că Dumnezeu are un plan cu mine. Când eram pe străzi eram trist, dar acum situația e diferită. Am o speranță pentru viitor”, spunea Pacifique.

Pacifique și doi dintre prietenii lui au format o trupă de muzică gospel numită Shining Hope. Primul lor cântec „Tu ești prețios”vorbește despre bucuria cunoașterii lui Dumnezeu.

O organizatie inregistreaza marturiile celor care au fost martorii fondarii statului Israel

„Proiectul se numeşte „Toldot Yisrael”, care înseamnă „Cronicile Israelului”. Este un proiect care se concentrează pe înregistrarea poveştilor oamenilor care au fost implicaţi în Războiul de Independenţă al Israelului sau au fost simpli martori la diferite momente ale înfiinţării statului”, a afirmat Aryeh Halivni, director executiv.

Regizorul Aryeh Halivni spune că mulţi dintre cei intervievaţi nu înţeleg că povestea lor este specială, nu se consideră eroi şi se întreabă ce pot să facă. Era doar ce trebuia să facă la momentul respectiv.

Elad şi Zimra Peled s-au întâlnit în 1946 în Palmach, armata dinaintea existenţei Israelului ca stat, şi s-au căsătorit în timpul Războiului de Independenţă.

„Elad avea 20 de ani şi conducea Tsfat, care este o comunitate foarte complexă. Şi a făcut-o cu succes”, a afirmat Zimra Peled:

Chris Mitchell spunea că până acum, au fost intervievaţi 700 de oameni, în total 3 mii de ore de interviuri. Speră să mai facă rost de alte câteva sute de interviuri, dar fiindcă această generaţie îmbătrâneşte, timpul se scurge repede. Câteva dintre aceste povestiri au fost transformate în scurte documentare, cum ar fi acesta despre votul istoric de la ONU în urma căruia s-a înfiinţat statul Israel.

Au vorbit cu belgienii și au vorbit cu suedezii şi cu brazilienii predicând şi explicând de ce de fiecare dată.

Erau câţiva care lucrau în acelaşi timp ca să primească voturi. Au trimis în Haiti un ministru protestant cu numele de Sheldon, care a crezut și el că evreii ar trebui să aibă o patrie a lor.

Materialul va putea fi găsit la Biblioteca Naţională a Israelului şi oamenii pot avea acces la el şi online. Familia Peled speră ca proiectul să ajute la educarea generaţiilor tinere.

„Oamenii nu ştiu istoria acestei ţări. În multe zile mergeam la culcare şi nu ştiam dacă ne vom mai trezi dimineaţa sau dacă această aşa-zisă ţară va supravieţui”, a spus Elad Peled.

„În generaţia noastră vorbeam despre „noi” nu despre „eu”. În această generaţie se pierde mult prin individualizarea tuturor lucrurilor”, a afirmat Zimra.

„Când oamenii încearcă să se plângă că asta nu este bună, sau asta nu este bună nici ea... Noi deja am trecut prin situaţii mai grele şi le-am depăşit”, a afirmat Elad.

Mom"s Night out - un nou film crestin dedicat parintilor

În filmul „Mom"s night out”, Allyson şi prietenele ei tânjesc după o seară liniştită în oraş. Dar ca să se poată bucura de hainele elegante şi conversaţiile de adulţi, ele trebuie să-i lase pe copii în grija soţilor câteva ore. Ce se poate întâmpla? Cam orice. Pentru actriţa din serialul „Anatomia lui Grey”, Sarah Drew, rolul mamei stresate care are nevoie de o pauză nu a fost o problemă.

„A fost amuzant pentru că am avut exact aceaşi conversaţie cu soţul meu în urmă cu câteva seri. Exact aceași discuție. Și e minunat că am putut să râdem de situaţie”, a afirmat actrița Sarah Drew.

Mesajul acestui film este despre aprecierea şi recompensarea mamelor pentru cine sunt şi pnetru ce fac – e un mesaj prezentat cu mult umor şi dragoste.

Fraţii Jon şi Andrew Erwin au regizat această comedie de familie – la scurt timp după filmul provita October Baby.

Regizorul Andrew Erwin a afirmat căau vrut un film în care mamele se puteau regăsi, ideea creşterii copiilor, iar picătura de isterie a fost pe cinste.

„Fiecare minut pe care-l petreci cu copilul tău, chiar dacă face isterii sau măzgălește pereţii cu carioci, toate acestea mi s-au întâmplat şi sunt momente frumoase şi merită din plin. Cu aceasta vrem să rămână publicul nostru”, a afirmat Andrew Erwin.

Actriţa Andrea Logan a venit cu ideea filmului după ce a devenit mamă și a afirmat că Dumnezeu ne dă darul să fim mame, El ne-a încredinţat în grijă acele suflete mici pe care nu le putem părăsi. Este o lecţie de altruism. Sămânţa va creşte şi va da roade.

Kevin Downs şi Alex Kendrick din filmul „Courageous” joacă şi ei în acest film.

„Sunt multe lucruri amuzante să fii părinte. Copiii mei spun lucruri amuzante și despre asta este filmul de faţă”, a afirmat Kevin Downs.

Actorul Alex Kendrick afirma că bărbaţii vor vedea personajele din acest film şi vor spune: „Mi-e ruşine să recunosc că am făcut la fel şi trebuie să mai lucrez la asta”. În film sunt nişte exemple grozave de lucruri pe care trebuie să le facem și care nu trebuie.

Pe Patricia Heaton o cunoaştem din serialele „Dragul de Raymond” și „The Middle”. În acest film, câştigătoarea a două premii Emmy, joacă rolul unei soţii de pastor.

„E interesant că celelalte mame din film o respectă şi cred că are totul sub control. Dar ea le spune că nu este chiar aşa şi că e prima dată când cineva a invitat-o la o astfel de ieşire. A fost ceva impresionant şi nu m-am gândit niciodată că soţiile de pastori pot fi astfel”, spune actrița Patricia Heaton.

Filmul „Mom"s night out” arată importanţa relaţiei dintre părinţi prin relaţia plină de pasiune dintre Allyson şi soţul ei jucat de Sean Austin cunoscut pentru rolul lui din „Stăpânul Inelelor”.

„Personajul meu este soţul care face totul uşor pentru soţie. Să reformulez. Joc rolul soţului care... în ciuda eforturilor de a se îngriji de nevoile soţiei sale, câteodată dezamăgeşte aşteptările, aşa cum fac mulţi taţi”, a afirmat actorul Sean Austin.

E un film plin de dragoste, râsete şi credinţă care sărbătorește agitația creată de perioada creșterii copiilor.

Talida Tolnai – povestea de succes a unei handbaliste crestine

Numele meu este Talida Tolnai. Sunt din Zalau si fac parte dintr-o familie in care mama este ortodoxa, tatal este reformat iar cei doi frati ai mei sunt crestini ortodocsi.

Am inceput sa fac sport de la varsta de 14 ani. Fac handbal. Este un sport foarte frumos. Am fost vazuta in curtea scolii de  catre antrenorul meu, care astazi nu mai e printre noi, caruia i-a placut foarte energia pe care eu o emanam jucand fotbal cu baietii si m-a intrebat daca imi doresc sa fac acest sport, handbal. I-am zis ca nu vreau, ca nu imi place, dar a venit la parintii mei, m-a cerut de la ei si din momentul in care parintii mei au dat verdictul ca pot sa merg am inceput sa practic acest sport. Consider ca Dumnezeu stia dinainte toate lucrurile. Consider ca era nevoie de mine in acesta meserie ca sa poata sa-si duca El lucrarea mai departe...

In tot timpul asta am avut si parte de incercari de tot felul, in sensul ca am avut reusite, am avut nereusite, am avut victorii, am avut infrangeri, dar tot timpul trebuia sa ne ridicam si sa mergem mai departe.

Intr-o zi eram la mine acasa. Ma pregateam sa merg la antrenament si ascultam radioul. Am dat pe Radio Unison, este un post crestin, unde cu adevarat am ascultat cantari, predica, marturii ale unor oameni care s-au intors la Cristos. Nu intelegeam atunci despre ce este vorba dar simteam o cercetare interioara si am zis ca vreau si eu sa vad despre ce este vorba.  Am ascultat locul unde avea sa se intalneasca biserica si m-am hotarat sa merg si eu in locul acela.

Atunci cand am mers si a inceput programul am simtit cu adevarat prezenta lui Dumnezeu in viata mea, cu adevarat am simtit ca este locul meu acolo si am mers in fata. Pot sa spun ca in momentul acela m-am vazut la crucea lui Cristos. L-am vazut pe El rastignit pe cruce si asta m-a cercetat foarte mult. Am inceput sa plang, sa ii spun tot oful meu, am inceput sa-mi cer iertare pentru tot ceea ce am facut. Am lasat totul acolo. Dupa ce m-am ridicat a simtit ca povara mea a fost luata de pe umeri, am simtit pace, am simtit liniste si din momentul acela am simtit ca Dumnezeu este cu mine.

Apoi L-am rugat sa ma ajute sa pot sa prind un contract bun pentru ca la echipa de aici de la Zalau, timp de 10-11 ani am tot muncit dar nu m-am ales cu nimic si am zis: „Doamne, vreau sa merg intr-un loc unde sa fiu platita ca atare, dupa munca pe care o prestez.”. Cu adevarat Dumnezeu m-a binecuvantat si m-a ajutat sa merg la Ramnicu Valcea, la Oltchim, o echipa destul de puternica. Am simtit ca a fost o binecuvantare din partea lui Dumnezeu.

Obisnuiam ca inainte de antrenament sa ne adunam toate intr-un cerc, puneam toate mainile acolo si eu spuneam o mica rugaciune, ziceam: „Doamne, fii cu noi in aceasta zi, pazeste-ne, ocroteste-ne si ajuta-ne sa iesim sanatoase!”. Iar la sfarsit ziceam: „Doamne, multumim ca ai fost cu noi, ne-ai pazit, ne-ai ocrotit si  am iesit sanatoase!” si era de ajuns. La meci faceam la fel. Inainte de meci tot timpul ma rugam si aveam tabieturile mele, in sensul ca imi puneam castile in urechi si ascultam cantari, ma rugam lui Dumnezeu si citeam din Cuvantul Domnului.

Eu am vazut mana lui Dumnezeu la lucru de multe ori! In momentul in care in 2010... o perioada am stagnat, nu am mai fost la nationala, dar in 2010 Dumnezeu a ingaduit sa ajung din nou la nationala. A fost un an in care Dumnezeu a fost convins ca nu voi tacea, ca voi marturisi Cuvantul Lui, ca voi marturisi pe Domnul.

Am ajuns in Danemarca. Acolo s-a tinut Campionatul European din 2010 si din pacate colaga mea, Paula Ungureanu, s-a accidentat. Eu consider ca a fost mana lui Dumnezeu, ca numai asa putea sa-si proslaveasca numele, ca eu sa ajung sa fiu principala. Dumnezeu si-a pus copilul Lui in lucru, sa zic asa. Dupa ce s-a accidentat aveam doua meciuri foarte importante. Daca noi castigam acele meciuri ne calificam mai departe in sferturi, ceea ce era foarte important pentru noi. Nimeni nu se astepta ca noi sa castigam impotriva  Danemarcei, o tara puternica si din punct de vedere handbalistic si din punct de vedere financiar.

Atat de mult m-am bucurat! Va spuns sincer ca am vazut mana lui Dumnezeu la lucru pentru ca  s-a terminat meciul cu 16-15 pentru noi. Finala a fost in felul urmator: am cazut in genunchi, am ridicat mainile spre cer si am zis: „Doamne, iti multumesc ca ai fost cu noi si ca ai dat biruinta! Iti multumesc ca ti-ai facut posibila prezenta Ta in locul acesta!”. Erau  cred ca peste 20.000 de spectatori si vreau sa va spun ca antrenorul lor danez a provocat-o pe una dintre fetele lui sa vina sa imi dea in fata, sa  ma scoata din joc, pentru ca vedea ca nu mai poate sa imi dea gol. Nu stia antrenorul ca eu sunt si mai barbatoasa, ca dupa ce iau o minge in fata sunt mai puternica, devin mai puternica si mai orgolioasa sa apar si mai bine.

Cu adevarat Dumnezeu m-a intarit si am reusit sa imi duc datoria la capat. Au venit toate colegele pe mine si au zis: „Toto, tu ne-ai salvat!”. Le-am zis ca nu eu, Dumnezeu! Si au zis: „Cu adevarat Dumnezeul tau ne-a ajutat astazi! Cu adevarat Domnul a fost cu tine!” Si am zis:  „Nu! Dumnezeu a fost cu noi! Vedeti ce inseamna sa ne rugam si sa credem din toata inima! Dumnezeu da biruinta!”. Chiar a fost un moment minunat!