În următoarele zile, evreii vor sărbători Șavuotul, iar creștinii vor sărbători Rusaliile.

O sărbătoare evreiască, celebrată în capitala lor, Ierusalim, cu sute de mii de evrei care înconjurau Templul evreiesc.

Acesta este un moment bun să ne amintim că iudaismul este la baza existenței creștinismului. Biserica nu poate exista fără Israel.

A fi creștini dintre neamuri înseamnă să fim „împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19), o ramură sălbatică altoită în măslinul lui Dumnezeu, din care poporul evreu este ramura naturală (Romani 11).

Așa cum sugerează cuvântul „Cincizecime” (Cincizecime vine de la „al cincizecilea” din greacă), sărbătoarea evreiască Șavuot se celebrează în a cincizecea zi după Paștele evreiesc. Aceasta se mai numește „Sărbătoarea săptămânilor” și „Sărbătoarea celor 50 de zile” în tradiția rabinică.

Pe vremea Templului, era sărbătoarea în timpul căreia începea secerișul grâului și primele roade ale acestei recolte erau duse la Templu. Totodată, era comemorată și primirea Torei (Legii) de către Moise pe munte, după Exodul din Egipt. Pe scurt, o sărbătoare evreiască, celebrată în capitala lor, Ierusalim, cu sute de mii de evrei care înconjurau Templul evreiesc.

În acea zi de Șavuot = Cincizecime, Duhul Sfânt s-a pogorât asupra apostolilor și a altor ucenici ai lui Isus din Ierusalim, în timp ce aceștia celebrau sărbătoarea evreiască a săptămânilor, așa cum este relatat în Fapte 2.

Acea primă „zi a Cincizecimii” a fost o chestiune pur evreiască. Duhul Sfânt s-a pogorât peste evreii adunați la Ierusalim. Din câte știm, nu era nimeni dintre neamuri acolo.

Duhul lui Dumnezeu a fost revărsat peste poporul lui Israel și va fi revărsat din nou peste poporul lui Israel atunci când se va întoarce iarăși în țară, așa cum este promis în Zaharia 12.

Reîntregirea poporului evreu în țară este o dovadă sigură că Dumnezeu este credincios scopurilor și promisiunilor Sale declarate. El nu Își va abandona niciodată poporul, pe care l-a cunoscut dinainte și pe care îl iubește cu o dragoste veșnică.

Noi, neamurile, putem „să ne bucurăm împreună cu poporul Său” (Deuteronom 32:43 și Romani 15:10).

În zilele care urmează, fie ca Dumnezeul speranței să vă umple de multă bucurie și pace, având încredere în El, astfel încât să fiți plini de speranță, prin puterea Duhului Sfânt.

Sursa: articol de echipa editorială Israel & Christians Today, pentru Christians for Israel International