Avortul, o problema?

De zeci de ani, femeile din România aleg între a fi sau a nu fi mame, între a da sau a lua viața unui copil, fără a-și da seama că aleg între binecuvântare și blestem. Binecuvântarea de a naște și a da vieții o șansă, împlinind astfel voia lui Dumnezeu, și blestemul provocat de avort, oprirea unei vieți, care duce mai apoi la nefericire, sub povara unei conștiințe pătate.

Se estimează că în ultimii 50 de ani, în România s-au efectuat peste 20 de milioane de întreruperi de sarcină, cifră care reprezintă un număr mai mare decât populația actuală a țării. Pierderea a milioane de copii creați de Dumnezeu pentru a fi născuți, dar uciși de oameni prin avort, reprezintă o tragedie care ne obligă să luăm atitudine și să devenim apărătorii acestor vieți fără valoare în ochii multora, dar cu valoare în ochii lui Dumnezeu.

Avortul este extragerea sau expulzarea embrionului sau fetusului din uter, rezultând în moartea acestuia. Avortul poate avea loc spontan ca o pierdere de sarcina, sau poate fi indus artificial prin mijloace chimice, chirurgicale sau alt fel de proceduri. În limbajul comun, prin avort se înțelege o procedură indusă la un moment dat în timpul sarcinii umane; medical, este definit ca pierdere de sarcină sau terminare provocată.

Tipuri de avort:

Avortul prin chiuretaj: este metoda cea mai des utilizată în România. Pentru început, se dilatează colul uterin pentru a permite pătrunderea cu instrumentele necesare în cavitatea uterină. Cu ajutorul unui instrument asemănător unui clește, se extrage fragmentar copilul (pruncul este rupt în bucăți). După ce se extrag toate fragmentele copilului, cu ajutorul unei chiurete se extrage placenta. În acest moment, pacienta începe să piardă sânge. Cu ajutorul fragmentelor extrase, se verifică dacă pruncul a fost extras în totalitate (pruncul este reconstituit din fragmente). Avortul prin chiuretaj poate conduce adesea la infecții, perforări uterine, ceea ce poate rezulta în complicații severe (extragerea uterului sau moartea femeii).

Avortul prin aspirație: constituie o modalitate abortivă mai modernă. Prin colul uterin dilatat, se introduce în cavitatea uterină un tub flexibil de plastic. Sub presiune, copilul este sfâșiat în bucăți. Împreună cu placenta, este aspirat cu o forță de până la 30 de ori mai puternică decât a unui aspirator de casă. La început sunt extrase picioarele, mâinile și coloana vertebrală. Capul fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul îl va sfărâma cu ajutorul unui instrument medical, după care va aspira fragmentele.

Avortul cu prostaglandină: acest medicament este injectat în musculatura uterului provocând contracții mai puternice decât cele naturale, copilul va fi sfărâmat și expulzat din uter. Uneori însă, copilul supraviețuiește câteva ore după această manevră.

Avortul prin histerotomie: tehnica este asemănătoare cu nașterea prin cezariană; excepția constă din secționarea cordonului ombilical în timp ce copilul încă este în uter, fiindu-i astfel oprit accesul la oxigen, ceea ce conduce la sufocarea lui.

Avortul cu soluție salină: prin intermediul unui ac lung, se injectează o soluție salină concentrată prin abdomenul mamei în sacul placentar al copilului. Acesta înghite fluidul care îl otrăvește. Soluția salină are de asemenea proprietăți corozive, arzând pielea copilului. În mod normal este nevoie de o oră pentru ca pruncul să moară. În decursul a 24 de ore, femeia intră în travaliu și va naște un copil mort sau muribund.

Avortul cu RU-486: această substanță blochează acțiunea progesteronului, un homor necesar sarcinii. Este administrat în primele 7 săptămâni de saracină, de 4 ori într-un interval de 12 zile. Încet dar sigur, este distrusă placenta, iar copilul se va sufoca. Prin această metodă poate fi ucis un copil în vârstă de până la 49 de zile ale saracinii.

Avortul prin naștere parțială: această intervenție, decurge astfel: ghidat de ultrasunete, medicul prinde picioarele copilului cu un forceps. Copilul este extras din uter, mai puțin capul său. O pereche de foarfece sunt înfipte în capul pruncului, fiind deschise mai apoi pentru a lărgi cavitatea produsă. Foarfecele sunt extrase urmând a se introduce un cateter în scopul extragerii creierului. Această tehnică este folosită pentru sarcinile avansate.

Un set de poze cutremuratoare aici

Marturia unei supravietuitoare

Gianna Jessen este supraviețuitoarea unui avort nereușit. Ea a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort cu solutie salina. Procedura presupune administrarea unor chimicale, iar copilul moare și este expulzat în câteva ore. Norocul Giannei a fost că medicul avorționist nu era în spital în momentul în care s-a declanșat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri, copilul care se naște totuși viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame.

Deși doctorii au spus că ea nu va putea merge niciodată, Gianna aleargă astăzi la maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supraviețuitori ai avortului. Gianna și-a dedicat viața muzicii și educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a facut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime. Urâtă, amenințată cu moartea de feministe, Gianna obișnuiește să spună: "Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?"

 Avortul - de la decizie la consecinte - o emisiune Ascendent

PRO-VIAȚĂ - O sinteză despre problema avortului și abandonului

Deși 98% din români se declară creștini, și absolut toate confesiunile creștine definesc avortul ca fiind păcat, un studiu din 2007 a constatat că 50% din românce au făcut cel puțin un avort în viață. Țara noastră este în fruntea Europei și ocupă un îngrozitor loc 2 în lume la numărul de avorturi pe cap de locuitor. Ca și creștini, nu suntem chemați să judecăm femeile ce fac avort, ci să acționăm pentru prevenirea păcatului și pentru restaurarea societății prin dragoste. Un articol-sinteză despre problema avortului și a abandonului, și despre răspunsul creștinilor la aceste lucruri.

Citeste mai departe